"Este o ușă care se deschide către un nou peisaj cosmic. O lume cu totul nouă!", a spus în timpul unei conferințe de presă Stavros Katsanevas, directorul proiectului Virgo, una dintre cele două detectoare de unde gravitaţionale care au captat semnalele emise de această gaură neagră, transmite Știri.md cu referire la hotnews.ro.

Această descoperire constituie prima dovadă directă a existenţei găurilor negre de masă intermediară (de 100 până la 100.000 de ori mai mari decât masa Soarelui) şi ar putea explica una dintre enigmele cosmologiei: formarea găurilor negre supermasive, aflate în centrul anumitor galaxii, inclusiv în centrul Căii Lactee.

Obiectul cosmic misterios, descris în Physical Review Letters și Astrophysical Journal Letters de o echipă internațională de peste 1.500 de oameni de știință, se numește „GW190521”.

Cel mai probabil, rezultatul fuziunii a două găuri negre, obiectul cosmic are o masă de 142 ori mai mare decât masa soarelui și formează cea mai masivă gaură neagră detectată vreodată prin intermediul undelor gravitaționale (supermasivele, de miliarde de ori mai mari, sunt detectate altfel).

Prezise de Albert Einstein în 1915 în teoria relativității generale și observate direct un secol mai târziu, undele gravitaționale sunt mici deformări ale spațiului-timp, asemănătoare cu valurile de apă de pe suprafața unui iaz.

Ele se nasc sub efectul unor fenomene cosmice violente, cum ar fi coliziunea a două găuri negre care emit o cantitate fenomenală de energie.

Unda gravitaţională emisă de GW190521 a avut nevoie de 7 miliarde de ani pentru a ajunge pe Terra: aceasta este cea mai îndepărtată gaură neagră şi, deci, cea mai veche, descoperită vreodată de cercetători.

O gaură neagră primordială?

Semnalul a fost înregistrat pe 21 mai 2019 de către instrumentele Ligo și Virgo, primul american, iar al doilea european, care au reușit să prindă ”cea mai mare captură a masei lor de vânătoare” de la primele descoperiri în 2015 și 2017.

Acest semnal a fost ultra-scurt (o zecime de secundă) și cu o frecvență foarte scăzută.

Până în prezent, doar dovezi indirecte, prin observații electromagnetice, au sugerat existența acestei populații de găuri negre intermediare.

Mai mari decât găurile negre rezultate din stelele prăbușite, dar mult mai ușoare decât monștrii supermasivi, acestea ar putea fi „cheia uneia dintre enigmele astrofizicii și cosmologiei: originea găurilor negre supermasive", potrivit CNRS.

Una dintre ipotezele care explică nașterea acesteia din urmă ar fi, tocmai, fuziunea repetată a găurilor negre de masă intermediară.

Un alt fenomen interesant: de unde au venit cele două găuri negre care au fuzionat?

Conform teoriilor actuale, prăbușirea unei stele nu poate da naștere la găuri negre de 60 până la 120 de ori mai mare decât masa Soarelui, care este exact dimensiunea celor două obiecte care s-au unit.

Ar putea exista o gaură neagră primordială formată în timpul Big Bang-ului, acum 13,8 miliarde de ani? Sau sunt ele însele rezultatul unei fuziuni?

Detectarea GW190521 ridică noi întrebări. Confirmând „că există o mare parte a universului care a rămas invizibilă pentru noi”, a comentat astrofizicianul Karan Jani, de la Ligo.