„Am vrut să ştim cât timp îşi pot păstra viaţa microbii într-un mediu unde hrana este aproape absentă”, a declarat coordonatorul studiului, microbiologul Yuki Morono, citat de site-ul sciencealert, transmite Știri.md cu referire la Mediafax.

Rezultatul a fost impresionant: cu hrana potrivită şi puţin oxigen, microbi care au fost prinşi în sedimente de pe fundul mării depuse acum 100 de milioane de ani au putut fi readuşi la viaţă.

Microbii de pe fundul mării trăiesc sub o presiune imensă, la care se adaugă lipsa de oxigen, nutrienţii esenţiali aproape inexistenţi şi surse foarte slabe de energie.

„Ştiam că există viaţă în sedimentele adânci din apropierea continentelor, unde se află îngropată o mulţime de materie organică”, a declarat colegul lui Morono, geomicrobiologul Steven D'Hondt.

„Dar ceea ce am descoperit a fost că viaţa se extinde în adâncul oceanului de la fundul mării până la subsolul stâncos din adânc”.

Solul în care au fost prinşi microbii a fost luat dintr-o zonă aparent lipsită de viaţă, în centrul curenţilor oceanici învolburaţi, la est de Australia, regiune cunoscută ca fiind una dintre cele mai lipsite de viaţă ale oceanului.

Echipa a extras sedimente de la o adâncime de 75 de metri sub fundul mării, care se află la aproape 6 kilometri sub suprafaţa oceanului.

La bordul navei au fost prelevate probe din fragmentele de sedimente pentru a vedea dacă microbii înfometaţi de energie şi-au păstrat „potenţialul metabolic” şi se pot hrăni şi înmulţi.

Chiar şi în cele mai vechi sedimente eşantionate, cercetătorii au reuşit să readucă la viaţă până la 99 la sută din comunitatea microbiană.

Acest fapt arată că „nu există limite ale vieţii în sedimentele vechi ale oceanului”, a spus D'Hondt.

„În cele mai vechi sedimente pe care le-am forat, unde este o cantitate infimă de hrană, există încă organisme vii, care se pot trezi, pot creşte şi se pot înmulţi”.

Şi microbii au arătat cât de robuşti pot fi nu numai în adâncul oceanului.

Oamenii de ştiinţă au descoperit microbi care trăiesc în condiţii extreme şi în Antarctica, precum şi în cele mai uscate deşerturi.