main logo
779

Imagine rară: Moartea unei stele, fotografiată de telescopul Hubble

Telescopul orbital Hubble a reuşit să surprindă o serie de noi imagini de mare detaliu ale nebuloasei Fluture, NG 6302, aflată la 3.800 de ani lumină distanţă de Pământ, în constelaţia Scorpionului.

Imagine rară: Moartea unei stele, fotografiată de telescopul HubbleFoto: gandul.info

Moartea stelelor reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase fenomene din Univers, transmite Știri.md cu referire la gandul.info.

Primele imagini ale nebuloasei Fluture au fost surprinse de telescopul Hubble în 2009. Aceasta este o nebuloasă bipolară cu o structură foarte complexă. Forma sa este cea a unor aripi ca de fluture care se extind dintr-un nucleu reprezentat de o stea muribundă.

Analiza spectrului luminii nebuloasei NGC 6302 indică faptul că steaua sa centrală este una dintre cele mai fierbinţi stele din galaxie, temperaturile la suprafaţa sa ajungând la aproape 222.000 de grade Celsius, de peste 38 de ori mai fierbinte decât Soarele, ceea ce implică faptul că steaua din care s-a format a fost una masivă — probabil că avea o masă de cinci ori mai mare decât a Soarelui, conform calculelor astrofizicienilor.

Pe măsură ce o stea intră în ultimele stadii ale vieţii sale, după ce îşi termină combustibilul nuclear, îşi extinde în spaţiu straturile exterioare, formând un nor de materie în jurul nucleului stelar care devine foarte dens, foarte fierbinte şi foarte strălucitor — o pitică albă. Această pitică albă luminează norul de materie din jur, oferind spectacolul de gală al nebuloasei rezultate pentru astronomi.

Steaua şi-a extins straturile exterioare de-a lungul unei perioade de aproximativ 2.200 de ani, formând aripile ca de fluture care au ajuns să aibă o anvergură de peste 3 ani lumină.

Culorile şi forma aripilor acestei nebuloase oferă detalii despre istoria acestei stele. Pe măsură ce a intrat în stadiul de gigantă roşie, cu un diametru de 1.000 de ori mai mare decât al Soarelui, steaua a început să-şi extindă straturile exterioare. La ecuatorul său, materia era ejectată în spaţiu cu o viteză relativ mică, de aproximativ 32.000 de km/h, în timp ce materia din zona polilor stelei a fost expulzată cu viteze mult mai mari, formându-se astfel torul din praf şi aripile nebuloasei, scrie Agerpres.

Pe măsură ce steaua a început să se transforme într-o pitică albă, încălzindu-se foarte mult, vântul stelar a început să spulbere particulele de materie cu viteze de aproximativ 3,2 milioane de km/h, reconfigurând forma şi compoziţia aripilor.

Regiunile roşii ale imaginilor indică prezenţa azotului, cel mai rece dintre gazele prezente în fotografii. Regiunile albe indică prezenţa sulfului, în timp ce hidrogenul este vizibil în culoarea maro, heliul este albastru iar oxigenul în violet şi turcoaz.

Printre nebuloasele de acest tip se numără şi nebuloasa Westbrook, M2-9, Roberts 22, Hubble 12 şi IRAS 13208-6020.

Selectați modul de afișare a știrilor în flux

Expediați-ne o știre

Ați aflat ceva interesant? Împărtășiți știrea cu toată lumea!
Prin apăsarea butonului «Adăugați» D-vstră acceptați condițiile publicării