Acești câini sunt considerați a fi printre cei mai rari din lume, cu doar câteva sute de exemplare încă în viață, transmite Știri.md.

Libertatea a vorbit cu cercetătorii care i-au studiat şi au venit cu această informaţie nouă, publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

În prezent, mai există doar între 200 și 300 de exemplare de câini cântăreți de Noua Guinee.

Toți trăiesc în grădini zoologice sau centre de conservare și niciunul nu a mai fost văzut în sălbăticie din anii 70.

Noua Guinee, a doua cea mai mare insulă de pe Pământ, este împărțită în statul independent Papua Noua Guinee și teritoriul controlat de Indonezia, cunoscut ca Papua de Vest.

Pe vremea când încă erau observați în sălbăticie, câinii cântăreți preferau zonele slab populate, împădurite.

Câinii de munte sălbatici, o rasă ce era considerată înrudită cu câinii cântăreți, preferă același habitat în partea vestică a insulei.

În plus, asemenea “cântăreților”, câinii de munte sunt extrem de scumpi la vedere – doar că aceștia măcar au mai fost văzuți în habitatul lor natural în timpul expedițiilor din 2016 și 2018 întreprinse de cercetători afiliați cu New Guinea Highland Wild Dog Foundation.

Mostre de sânge recoltate de la trei câini de munte în cursul acestor expediții au fost folosite de cercetătorii americani de la National Human Genome Research Institute (NHGRI) și National Institute of Health (NIH) pentru a secvenția ADN-ul nuclear al câinilor.

Cu mare mirare, cercetătorii au descoperit că acesta este extrem de asemănător cu cel al câinilor cântăreți.

Un cântec uitat în sălbăticie Câinii cântăreți din Noua Guinee sunt unici – prezintă un număr de caracteristici care nu se găsesc la rasele moderne de câini.

De exemplu, coloana vertebrală este foarte flexibilă, aproape ca la pisică, astfel încât să poată urca în copaci pentru a vâna păsări, iepuri și alte animale.

Instinctul lor de prădător este atât de puternic, încât nu se pot abține atunci când simt ceva care seamănă de la distanță cu prada lor preferată.

Deși toți “cântăreții” în viață astăzi au fost crescuți în captivitate, acest lucru nu ar trebui să păcălească pe nimeni – nu sunt în niciun caz animale domestice.

La fel precum câinii sălbatici Highland.

“Câinii sălbatici Highland sunt câini timizi. Nu sunt fotografiați cu ușurință și nu sunt văzuți frecvent.

Acești trei câini de la care am putut lua probe au fost în zona unei mine de aur și au fost atrași să coboare cu mâncare.

Dar, în mare, rămân la altitudini înalte, departe de om, a declarat, pentru Libertatea, Elaine Ostrander, cercetător la National Institute of Health.

Desigur, caracteristica definitorie a câinilor cântăreți din Noua Guinee este abilitatea lor unică de vocalizare – urletele lor par un cântec.

Uneori, când mai mulți “cântăreți” urlă împreună, ai senzația că asculți un cor. New Guinea singing dog.

“Ei scot acest sunet armonic și melodic care îi deosebește de orice alt mamifer de pe Pământ. Este neobișnuit, este plăcut”, a spus Ostrander.

“Nu e clar de ce a evoluat și a rămas așa. Putem specula oricând că este legat de împerechere, dar nu știm asta, sincer”.

“Unul dintre cele mai importante lucruri legate de acești câini este că formează una dintre foarte puținele populații de câini cu adevărat sălbatici din lume”, a declarat, pentru Libertatea, și dr. Heidi Parker, de la Institutul Național de Cercetare a Genomului Uman (NHGRI), care a condus analizele genomice.

Dr. Heidi Parker:Avem acești câini Highland și avem câinii dingo. Ceilalți câini liberi sunt câini domesticiți, care s-au sălbăticit.

Este grup foarte interesant. Oare acești câini nu au trăit niciodată alături de oameni sau, în urmă cu mii de ani, au trăit alături de oameni și apoi au revenit la sălbăticie?

Acestea sunt întrebările pe care ni le punem când observăm aceste grupuri particulare.

Una și aceeași rasă de câini sălbatici

De ani buni, unii cercetători afirmă că cele două rase, Câinele cântăreț de Noua Guinee și Câinele Sălbatic de Munte, ar fi, de fapt una și aceeași, având în vedere similaritățile fizice și habitatele apropiate.

În acest studiu recent, cercetătorii americani au arătat că, într-adevăr, “cântăreții” și câinii Highland sunt extrem de apropiați genetic.

Diferențele pot fi puse pe seama endogamiei, întrucât toți câinii cântăreți care trăiesc astăzi în captivitate sunt descendenții ai câtorva exemplare care au fost încrucișate între ele, iar acest lucru reduce semnificativ diversitatea genetică.

Am analizat markerii genetici la acești câini și i-am comparat cu o grămadă de câini de rasă modernă, precum și cu câinii din satul din zonă și câinii dingo, și am stabilit cu care sunt cei mai strâns legați.

Dr. Heidi Parker: “Am constatat că Highland Wild Dogs au multe în comun cu câinii cântăreți din Papua Noua Guinee, precum și cu dingo din Australia.

Dar, cel mai important, «cântăreții» au fost cel mai strâns legați de acești câini sălbatici din Highland”.

”Concluzia noastră este că acești câini sălbatici din Highland reprezintă predecesorii câinilor cântăreți din Noua Guinee, care se află astăzi în centrele de conservare”, a spus și Ostrander.

Prin încrucișarea exemplarelor captive și sălbatice, cercetătorii speră să refacă unele dintre secvențele genetice care au fost pierdute de câinii cântăreți. În acest fel, cercetătorii speră să regenereze populația autentică de câini din Noua Guinee.

O altă constatare importantă demnă de menționat este că atât câinii cântăreți din Noua Guinee, cât și câinii sălbatici Highland au variante genomice unice, care nu se găsesc la niciun alt câine pe care îi cunoaștem astăzi.

Acest lucru poate fi important pentru studiile ce vizează istoria domesticirii câinilor.