245
0
Caz medical rar: O persoană oarbă poate percepe mişcarea
245
0

Mai multe atacuri cerebrale au distrus centrii de procesare vizuală ai unei femei din Scoţia, lăsând-o pe aceasta incapabilă să vadă obiecte.

Totuşi, aceasta a dezvoltat abilitatea remarcabilă de a vedea obiecte în mişcare, aşa cum au descoperit cercetătorii de la Western University din Canada, transmite Știri.md cu referire la hotnews.md.

O echipă condusă de neurofiziologul Jody Culham a efectuat una dintre cele mai ample analize asupra creierului unui pacient orb, cu scopul de a înţelege abilitatea remarcabilă a Milenei Canning, o femeie de origine scoţiană în vârstă de 48 de ani, scrie Science Daily.

Canning şi-a pierdut vederea în urmă cu 18 ani, după o infecţie respiratorie şi o serie de atacuri cerebrale. La câteva luni după ce s-a trezit oarbă dintr-o comă care a durat 8 săptămâni, a fost surprinsă să vadă o licărire a unei pungi de cadou, precum o fulgerare de lumină verde.

Apoi, a început să perceapă, în mod sporadic, şi alte obiecte mişcătoare: coada fiicei sale care se mişca atunci când fata mergea, dar nu şi faţa acesteia, ploaie care se scurge pe fereastră, dar nimic altceva aflat dincolo de geam, şi apă care curgea în chiuvetă, dar nu şi chiuveta plină cu apă.

În urma RMN-ului, cercetătorii au ajuns la concluzia că femeia suferă de sindromul Riddoch, în care o persoană oarbă poate vedea un obiect dacă se mişcă, dar nu şi atunci când stă pe loc.

„Îi lipseşte o bucată din ţesut cerebral de dimensiunea unui măr, aflat în spatele creierului, adică lobii occipitali aproape în întregime, care procesează vederea, a precizat Culham. „În cazul Milenei, credem că 'autostrada' pentru sistemul vizual a ajuns la un capăt de drum. Dar în loc să se închidă tot sistemul vizual, a dezvoltat unele „căi lăturalnice” care pot evita calea principală, aducând un anumit grad al vederii”.

Altfel spus, creierul femeii fac anumite ocoluri în jurul secţiunii lezate.

În timpul studiilor, Milena a putut recunoaşte mişcarea, direcţia, dimensiunea şi viteza mingilor aruncate spre ea şi, de asemenea, le-a putut prinde. Însă, nu a putut identifica culorile obiectelor.

„Această lucrare poate fi cea mai bogată caracterizare condusă vreodată pe un sistem vizual al unui singur pacient”, a precizat Culham. 

„A arătat o recuperare foarte profundă a vederii, bazată pe percepţia mişcării”. Mai mult, studiul arată plasticitatea remarcabilă a creierului uman, de a găsi căi alternative de procesare a informaţiei în urma unor leziuni grave.

Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter