Asemeni unui schelet, materia întunecată furnizează structura universului, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

Se crede despre materia întunecată că reprezintă aproximativ 85% din toată materia din univers.

Invizibilă ochiului sau telescoapelor astronomii reușesc să o observe doar prin măsurarea efectelor sale gravitaționale asupra materiei vizibile – planete, stele sau galaxii.

Se numește materie întunecată dintr-un motiv simplu: ea nu poate interacționa cu lumina fapt ce o face invizibilă, cel puțin tehnologiilor actuale.

Pentru a vizualiza cum ar arăta materia întunecată dacă am putea să o vedem, cercetătorii de la Centrul pentru Astrofizică la Harvard și Smithsonian au creat o simulare complexă care imită compoziția universului, inclusiv materia întunecată.

Este prima astfel de simulare care creează un model al universului și materiei întunecate de la Big Bang și până în prezent, spun cercetătorii.

Rezultatul este o reprezentare vizuală a felului în care este distribuită materia întunecată în univers, un model denumit „pânza cosmică”.

Materia întunecată arată ca mănunchiuri conectate de filamente lungi, așa cum se poate observa și în imagini.

Cercetătorii cred că gaze cosmice călătoresc prin acele filamente în centrul dens al halourilor, iar acolo se adună și formează după mai mult timp stele și galazii.

Nimeni nu are certitudini cu privire la ce compune materia întunecată, ceea ce poate reprezenta un obstacol atunci când este simulată existența ei.

Cercetătorii și-au bazat modelul pe cea mai acceptată teorie cu privire la materia întunecată – este formată din particule care interacționează slab și sunt de 100 ori mai masive decât protonii obișnuiți însă au o încărcătură foarte redusă.

Pe lângă vizualizarea mai bună a „pânzei cosmice”, simularea a dus la o altă descoperire – cercetătorii cred că faptul că materia întunecată formează în mod consistent aceleași tipuri de halouri reprezintă o proprietate universală a sa.

Peste tot, materia întunecată se organizează în aceeași formă cu structură similară, indiferent de dimensiunea lor – halourile sunt mai dense în centru și mult mai răsfirate la periferie.

Co-autorul studiului, Sownak Bose, descrie descoperirile făcute într-un articol în revista Nature, conform Business Insider:

„Aceste halouri sunt formate în epoci diferite ale universului, unele formate prin procese diferite față de celelalte, însă toate se comportă într-un fel predictibil, universal”.