Persoanele care au fost inactive fizic cel puţin doi ani înaintea pandemiei sunt mai susceptibile de a fi spitalizate, de a necesita terapie intensivă şi de a muri din cauza COVID-19 decât pacienţii care au urmat în mod constant recomandările de activitate fizică, potrivit acestei cercetări, publicate în British Journal of Sports Medicine, transmite Știri.md cu referire la Protv.ro.

Ca factor de risc pentru o formă gravă de boală, inactivitatea fizică este depăşită doar de vârsta înaintată şi de un istoric de transplant de organe, potrivit cercetătorilor, transmite Agerpres.

De fapt, prin comparaţie cu alţi factori de risc, cum ar fi fumatul, obezitatea, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare sau cancerul, „inactivitatea fizică a fost cel mai important factor de risc în toate rezultatele”, au subliniat aceştia.

Factorii de risc cei mai asociaţi cu o formă severă de COVID-19 sunt vârsta înaintată, sexul masculin şi anumite patologii preexistente, cum ar fi diabetul, obezitatea şi bolile cardiovasculare.

Însă factorul inactivitate fizică nu fusese încă explorat. Pentru a studia impactul său potenţial asupra severităţii infecţiei, spitalizării, perioadei petrecute la terapie intensivă şi decesului, cercetătorii au comparat evoluţia a 48.440 de adulţi infectaţi cu COVID-19 în perioada ianuarie-octombrie 2020 în Statele Unite.

Vârsta medie a pacienţilor a fost de 47 de ani şi aproape două treimi dintre aceştia au fost femei (62%). În medie, indicele lor de masă corporală (IMC) a fost de 31, imediat peste pragul de obezitate.

Aproximativ jumătate nu aveau boli anterioare, cum ar fi diabetul, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală cardiovasculară sau renală şi cancerul. Circa 20% prezentau unul dintre aceşti factori de risc şi aproape o treime (32%), doi sau mai mulţi.

Toţi îşi declaraseră nivelul de activitate fizică regulată de cel puţin trei ori între martie 2018 şi martie 2020 în timpul vizitelor la clinicile ambulatorii.

Dintre aceştia, 15% s-au descris ca fiind inactivi (între 0 şi 10 minute de activitate fizică pe săptămână); 7% au dat asigurări că respectă sistematic directivele sanitare (cel puţin 150 de minute pe săptămână). Restul au raportat că au făcut mişcare într-o oarecare măsură (între 11 şi 149 minute pe săptămână).

Aproximativ 9% din total au fost spitalizaţi, iar 2% au murit.

După ce au luat în considerare diferenţele datorate vârstei, etniei şi comorbidităţilor, cercetătorii au ajuns la concluzia că pacienţii sedentari cu COVID-19 au fost de două ori mai predispuşi să fie spitalizaţi decât cei care s-au declarat cei mai activi.

De asemenea, aceştia au fost cu 73% mai predispuşi să aibă nevoie de terapie intensivă şi de 2,5 ori mai predispuşi să moară din cauza infecţiei.

Pacienţii care nu au avut niciun fel de activitate fizică au fost, de asemenea, mai predispuşi să fie spitalizaţi şi să moară din cauza infecţiei decât cei care obişnuiau să facă mişcare într-o oarecare măsură.

Cu toate acestea, studiul nu oferă dovezi ale unei legături directe între lipsa exerciţiilor fizice şi rezultatele obţinute.