Niki Lauda a fost un pilot de curse care a câștigat trei campionate mondiale de Formula 1 (F1), în 1975, 1977 și 1984, ultimele două fiind câștigate după revenirea sa remarcabilă după un accident teribil suferit în 1976 în urma căruia a suferit arsuri grave și aproape că a murit, transmite Știri.md cu referire la descoperă.ro.

Niki Lauda s-a născut într-o familie înstărită care nu a fost de acord cu ambițiile sale de pilot de Formula 1. „Un Lauda ar trebui să apară pe paginile financiare ale ziarelor, nu pe cele sportive”, obișnuia să spună bunicul său. În 1968, fără să le spună părinților, Lauda participă câștigă prima sa cursă cu un Mini pe care îl cumpărase cu ajutorul bunicii.

În 1971, Lauda a obținut un împrumut pentru a-și asigura un loc în echipa March din Formula 2. Deși încă era șofer de Formula 2, Lauda a participat la prima sa cursă de F1 în timpul sezonului său inițial cu March, iar în 1972 a concurat la 12 evenimente de Formula 1.

Niki Lauda a câștigat primul său campionat mondial în 1975

Niki Lauda a concurat în sezonul F1 din 1973 ca membru al echipei British Racing Motors. În 1974, Lauda a semnat cu prestigioasa echipă Scuderia Ferrari și a obținut prima victorie de Formula 1 din cariera sa (precum și o victorie adițională), terminând sezonul pe locul patru. Debutul său a fost în 1975, după ce a câștigat cinci curse și primul său campionat mondial, scrie Britannica.

Sezonul de curse de 1976 este unul dintre cele mai discutate din istoria F1. După nouă curse, Niki Lauda a acumulat cinci victorii și mai mult de dublu în puncte față de cel mai apropiat competitor al său.

Lauda a încercat să-i convingă pe alți piloți să boicoteze a 10-a cursă din sezon, Marele Premiu de la Circuitul Nürburgring, din cauza temerilor în privința siguranței, însă acesta nu a reușit.

În a doua etapă a cursei, Lauda a pierdut controlul asupra automobilului și s-a prăbușit în terasament. Mașina a izbucnit în flăcări, iar Lauda a fost scos din vehicul, însă nu înainte să sufere arsuri grave și să inhaleze gaze toxice. Lauda a suferit arsuri asupra pleoapelor, urechilor și a scalpului.

Ulterior, Lauda a intrat în comă și un preot i-a făcut ultima împărtășanie. Însă, Lauda s-a recuperate și s-a întors pe pistă după ce a ratat doar două evenimente.

Britanicul James Hunt a câștigat Marele Premiu din Germania, precum și încă un concurs în absența lui Lauda, iar apoi cei doi au participat la o cursă electrizantă pentru titlul din 1976.

Hunt era cu trei puncte în urma lui Lauda înaintea ultimului eveniment, Marele Premiu din Japonia. Ploile torențiale din ziua cursei l-au făcut pe Lauda să se retragă, iar Hunt a terminat pe locul trei, astfel obținând titlul cu doar un punct.

Cel mai profitabil contract din istoria F1

Niki Lauda a câștigat trei curse și a terminat pe locul doi de șase ori în 1977, astfel obținând încă un titlu mondial. Totuși, relația sa cu Ferrari a fost afectată de retragerea sa de la cursa finală din sezonul anterior, astfel că Lauda a protestat față de comportamentul echipei și nu a mai concurat la ultimele două evenimente din 1977.

Lauda s-a alăturat echipei Brabham pentru sezonul F1 din 1978, însă, după ce a câștigat doar două curse în doi ani din cauza mașinilor de calitate proastă, s-a retras în septembrie 1979 pentru a se ocupa de Lauda Air, compania aeriană fondată cu un an mai devreme.

Lauda a revenit pe pistă în 1982 atunci când a primit cel mai profitabil contract din istoria F1 (de la acea vreme) de la echipa McLaren. După ce a terminat 1982 și 1983 pe locurile 5 și 10, Lauda a câștigat al treilea titlu mondial în 1984. S-a retras definitive după ce a obținut locul 10 în sezonul din 1985.

Rivalitatea dintre Lauda și Hunt din timpul sezonului F1 din 1976 a inspirat filmul „Rush” (2013) al lui Ron Howard. Niki Lauda a fost inclus în International Motorsports Hall of Fame în 1993.