Un intelectual rus își cere iertare: Crimele sovietice din Basarabia nu pot fi uitate

În cadrul unui podcast marca Europalibera.org, Ivan Pilchin a vorbit despre tensiunile istorice dintre românii și rușii din R. Moldova, dar și despre felul în care traumele colective continuă să influențeze relațiile dintre oameni, transmite Știri.md.

„Trebuie să vorbim despre memoria noastră istorică, în care sunt pagini absolut tragice, sinistre, dramatice, negre: ale înfometării forțate, ale colectivizării, ale deportărilor și ale crimelor regimului țarist și ale celui comunist, de-a lungul celor două secole”, a declarat poetul.

Ivan Pilchin spune că, deși nu poate fi responsabil personal pentru crimele trecutului, simte că are o datorie morală în calitate de reprezentant al comunității ruse din spațiul basarabean.

„Ca reprezentant al acestei comunități în spațiul nostru, nu pot să fac abstracție de această povară istorică, de această responsabilitate”, afirmă acesta.

Poetul s-a născut într-o familie mixtă din Basarabeasca, având tată rus și mamă româncă. A studiat într-o școală cu predare în limba rusă și a crescut într-un mediu multietnic, însă spune că româna a devenit ulterior principala sa limbă de comunicare.

„Nu pot separa limba română de limba rusă pentru că ambele fac parte din întregul meu, din integritatea mea poetică, lingvistică și civică”, a explicat Ivan Pilchin.

Potrivit lui, identitatea este un proces continuu de căutare și redefinire, mai ales în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

„Ca intelectual, mi-am pus adesea această întrebare: care este partea mea de responsabilitate în acest sens? În poemele mele am abordat acest subiect pe fundalul agresiunii ruse în Ucraina, în care a trebuit să revin la definiția propriei mele identități și a relației mele cu spațiul culturii ruse”, mărturisește scriitorul.

În 2024, Ivan Pilchin a lansat volumul de poezie „și tu, Iohanan”, scris în limba română. Ultimul poem din carte, intitulat „mea culpa”, face trimitere directă la ideea asumării morale a trecutului și se încheie cu versurile: „1812 – 2022 / MEA CULPA / MEA MAXIMA CULPA”.

Poetul spune că a fost inspirat de gestul simbolic făcut de Willy Brandt, care în 1970 a îngenuncheat în fața monumentului victimelor ghetoului din Varșovia, într-un act de asumare morală pentru crimele nazismului.

„În calitate de poet și intelectual, îmi asum această responsabilitate pentru tot ce a însemnat nelegiuire, tot ce a însemnat păcat, tot ce a însemnat rău față de comunitatea din care fac parte. Trebuie să ne adresăm celuilalt pentru a ne cere iertare și pentru a confirma că între noi există dragoste”, a declarat Ivan Pilchin.