Ultima poezie a lui Mihai Eminescu. Versurile scrise cu doar o oră înainte de a muri

Moartea l-a găsit într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral, scrie a1.ro.

I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: ”sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit.

Halatul ponosit avea să fie, de fapt, de-o valoare incomensurabilă.

Într-unul din buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise... poezii. Ultima a fost scrisă chiar cu o oră înainte de moarte.

 "Stelele-n cer”

"Stelele-n cer
Deasupra mărilor
 Ard depărtărilor
 Până ce pier.  
După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn;  
 Nişte cetăţi
Veghind întinsele
Şi necuprinsele
Singurătăţi.  
Orice noroc

 Şi-întinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.
Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.  
Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?"