Țîcu: Fără consens nu există viitor. Lecția Unirii de la 1918 pentru R. Moldova

Istoricul a explicat că, nici în 1918, nu exista o majoritate absolută în favoarea unirii. Societatea era împărțită între susținătorii unirii cu România, adepții menținerii unui stat propriu, Republica Democrată Moldovenească, și cei care optau pentru Rusia, fie în variantă imperială, fie bolșevică, transmie Știri.md cu referire la moldova.md.

„Consensul a fost atins între cei care au vrut Unirea cu anumite condiții și cei care au vrut Unirea pentru că erau români”, a menționat Octavian Țîcu, subliniind că pericolul bolșevic a fost factorul decisiv în schimbarea opțiunilor politice.

Istoricul califică Unirea drept un „miracol” în contextul în care, timp de un secol, în Basarabia nu au existat instituții, școli sau viață publică în limba română. Contextul creat de Primul Război Mondial a făcut posibilă desprinderea de Imperiul Rus și realizarea primului pas spre România reîntregită.

Un moment critic a fost tentativa bolșevicilor de a prelua puterea la Chișinău, în ianuarie 1918, ceea ce a determinat Sfatul Țării să solicite intervenția armatei române. Potrivit lui Țîcu, această intervenție a împiedicat transformarea Basarabiei într-o republică sovietică și implicarea în războiul civil.

Schimbarea de poziție a liderilor vremii a fost influențată de acest context de securitate. Figuri precum Pantelimon Erhan și Ion Inculeț, inițial autonomiști sau stataliști, au devenit unioniști după confruntarea cu forțele bolșevice.

Decizia unirii a fost adoptată cu votul a 86 de deputați ai Sfatul Țării, în cadrul unei ședințe solemne desfășurate la Chișinău. Trei deputați au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut.

Un rol important în realizarea unirii l-a avut Constantin Stere, care a purtat negocieri intense cu diverse grupuri sociale și politice, dar și cu autoritățile române de la Iași. În paralel, lideri precum Daniel Ciugureanu și Pan Halippa au negociat condițiile unirii cu regele Ferdinand I și guvernul condus de Alexandru Marghiloman.

După Unire, Basarabia a fost reprezentată în Parlamentul României de 90 de deputați și 35 de senatori. Reforma agrară a permis împroprietărirea a peste 300.000 de familii, iar populația a avut acces la instituții și standarde europene.

Referindu-se la actualitate, Octavian Țîcu afirmă că ideea reunirii nu este exclusă și ar putea reprezenta cea mai rapidă cale pentru obținerea bunăstării și securității, însă subliniază necesitatea unei pregătiri diplomatice solide.

„Tinerii trebuie să înțeleagă că deciziile de acum 108 ani le-au predestinat viitorul și tot ceea ce avem astăzi: școală românească, identitate, drapel și integrare europeană. Ei sunt cei care trebuie să ducă mai departe acest ideal”, a conchis istoricul.

Unirea Basarabiei a fost prima etapă a procesului de constituire a României Mari, urmată, în același an, de unirea celorlalte provincii istorice – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina.

În urmă cu 108 ani, în 27 martie 1918, a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente din istoria românilor. Sfatul Ţării, consiliul legislativ al Basarabiei, a votat Unirea cu România. Astfel, Basarabia a fost prima dintre provinciile istorice românești care a revenit la Patria-mamă, România, și a dat tonul Marii Uniri.

Menționăm că mesaje de felicitare cu această ocazie au fost transmise de premierul Republicii Moldova, Alexandru Munteanu și președintele Parlamentului, Igor Grosu. Oficialii de asemenea au evidențiat legăturile tot mai strânse dintre Republica Moldova și România prin proiecte comune și sprijin în parcursul european al țării.