Tânăr în scaun cu rotile, nevoit să învețe online: Nu sunt accesibile școlile noastre
Accesibilitatea redusă continuă să fie una dintre cele mai mari probleme pentru persoanele cu dizabilități din Republica Moldova. Lipsa rampelor funcționale și a infrastructurii adaptate în instituțiile publice îi obligă pe mulți să depindă permanent de ajutorul altora. Este și cazul lui Stanislav Ceban, un tânăr din satul Carahasani, raionul Ștefan Vodă, care, în pofida obstacolelor, a reușit să-și construiască un parcurs profesional.
Imagine simbolStanislav este în scaun cu rotile din naștere. Spune că este o persoană sociabilă și că s-a integrat bine în colectiv, însă anii de școală au fost marcați de dificultăți legate de acces. El a declarat pentru Radio Moldova că instituțiile de învățământ nu sunt pregătite să primească elevi cu dizabilități, de la intrarea în clădire și până la accesul în blocurile sanitare, transmite Știri.md cu referire la moldova1.md.
În cei nouă ani de gimnaziu, colegii l-au ajutat zilnic să urce și să coboare scările, ridicându-l împreună cu căruciorul. Deși existau rampe, acestea nu puteau fi utilizate în mod practic, a povestit tânărul.
După absolvire, și-a dorit să urmeze o școală profesională în capitală, însă distanța și lipsa condițiilor adaptate l-au determinat să aleagă varianta studiilor online. Astfel, a continuat pregătirea profesională fără a fi nevoit să se deplaseze fizic.
Astăzi, Stanislav lucrează de acasă în domeniul reparațiilor electronice și al telefoanelor mobile. În plus, s-a specializat în modelare și printare 3D. El afirmă că faptul că face ceea ce îi place și că poate fi util comunității îi oferă motivație, iar dificultățile întâmpinate de-a lungul timpului l-au făcut mai puternic. În prezent, are clienți permanenți și își dezvoltă treptat activitatea.
Tânărul consideră că, în ultimii ani, societatea a devenit mai deschisă față de persoanele cu dizabilități. Dacă în trecut prezența sa în spațiul public atrăgea priviri insistente, acum oamenii îl privesc mai firesc. Spune că răspunde simplu, cu un zâmbet, și că cea mai mare dorință a sa este să fie pe deplin independent.
Cu toate acestea, lipsa accesului în multe clădiri publice – la poștă, magazin sau spital – rămâne o problemă majoră.
Tatăl său a declarat la postul național de radio că familia îl susține constant, în pofida dificultăților financiare. Pensia lunară este de aproximativ 2.000 de lei, în timp ce tratamentul necesar ajunge la 4.000 de lei pe lună. Părinții spun că sunt mândri de fiul lor și îl vor sprijini în continuare.
Potrivit datelor oficiale, persoanele cu dizabilități reprezintă aproximativ 7% din populația Republicii Moldova, ceea ce înseamnă circa 160.000 de cetățeni care au nevoie de sprijin și adaptări pentru a-și desfășura activitățile zilnice în condiții normale.