Cu referire la spaţiul sud-est european, situaţia constatată în Republica Moldova este mai bună decât în Ucraina şi Rusia, dar mai proastă decât în România şi Bulgaria. ONG-urile care activează în domeniul combaterii violenţei şi torturii susţin că cifrele care sunt prezentate de organele poliţiei sunt un vârf de aisberg, scrie Jurnal de Chişinău.

În realitate, cazurile de violenţă sunt mai multe, iar statul trebuie să identifice focarele în fiecare localitate prin intermediul unor echipe multifuncţionale.

Raportul de activitate a poliţiei pentru anul 2017 ne arată că au fost înregistrate 32.322 de infracţiuni, în scădere cu 12,4% comparativ cu anii trecuţi. Dacă în ceea ce priveşte principalele genuri de infracţiuni (omoruri, violuri, tâlhării, jafuri), au fost înregistrate diminuări care oscilează între 11-21%, traficul de copii a înregistrat o creştere de 25,93%, iar scoaterea ilegală a copiilor din R. Moldova a crescut cu 54,55%. În raport nu este specificat numărul exact al copiilor traficaţi, judecând însă după cazurile apărute în presă în 2017, cel mai des copiii sunt exploataţi sexual, pentru cerşit şi pentru muncă neremunerată.

În vara 2017, directorul Gimnaziului-internat Nr. 3 a fost reţinut şi riscă să fie condamnat pentru că ar fi exploatat sexual un copil minor. Băiatul cu vârsta de 15 ani, dintr-o familie social vulnerabilă, aflat sub tutela instituţiei de învăţământ, a fost selectat cu scopul exploatării sexuale. Într-un studiu elaborat în 2017 de către UNICEF şi Avocatul Poporului pentru protecţia drepturilor copilului, Maia Bănărescu, se arată că, din numărul total al copiilor, în 2017, în evidenţa autorităţilor publice se aflau 169 de copii fără identitate. Aceşti copii sunt principala ţintă a traficanţilor, spun psihologii.

„Închipuiţi-vă ce simte un copil care nu are niciun act de identitate, el nu există pentru statul său, valoarea sa este zero, aceşti copii sunt grupul ţintă pentru asemenea infracţiuni. Copiii care nu au încredere în sine, care sunt singuri şi care nu se pot apăra, pot fi uşor racolaţi, manipulaţi, exploataţi”, menţionează Irina Novac, psiholog-consilier.

Rata infracţională pentru 2017

Omoruri (tentative de omor) – 141

Vătămări intenţionate grave – 182

Infracţiuni ce atentează la viaţa sexuală – 539

Accidente rutiere – 2.512

Accidente în traficul rutier cu implicarea copiilor – 350 de minori, dintre care 12 au decedat şi 237 au suferit diferite traumatisme

În mun. Chişinău s-au înregistrat 1.334 de accidente, soldate cu decesul a 61 de persoane şi traumatizarea a 1.504.

În urma actelor de violenţă în familie, au decedat 24 de persoane

Violenţa în familie este una din cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană, atât la nivel internaţional, cât şi la cel naţional. În 2017, în sfera relaţiilor familiale au fost comise 956 de infracţiuni, printre care 31 de omoruri. Cifra a rămas neschimbată faţă de 2016, se arată în raport. Analiza infracţiunilor în bază de gen comise în sfera relaţiilor familiale denotă faptul că, în urma acţiunilor violente comise de către agresori în cadrul familiei, 762 de femei au devenit victime, dintre care 59 de copii de gen feminin şi 45 de femei cu vârsta peste 50 de ani; 194 de bărbaţi, dintre care 31 de copii de gen masculin. Pe de altă parte, 864 de agresori sunt bărbaţi, iar 92 – femei. În urma actelor de violenţă din familie, 24 de persoane au decedat.

Deşi violenţa domestică nu poate fi acceptată în nici un caz, nici „ca tradiţie”, nici ca „remediu disciplinar”, realitatea este de altă natură. Zilnic, femeile sunt abuzate fizic, verbal, psihic, emoţional, iar din lipsă de încredere în organele de drept sau de frica agresorului, acestea preferă să tacă şi să rabde toate umilinţele, chiar dacă acestea se răsfrâng asupra copiilor.

În realitate, cazurile de violenţă în familie sunt mult mai multe:

„De la început doar mă numea în toate felurile. De vreo doi ani, a început să ridice şi mâna, am stat şi în spital cu mâna ruptă, dar cui să mă jelui? Poliţistul de sector se schimbă în toată luna, asistenta socială are şi ea un nebun acasă, care o bate, primarul mi-a zis că n-o să-mi fie mai bine divorţată”, ne spune o doamnă dintr-o localitate de la nordul republicii, care vrea să rămână în anonimat.

Directoarea Centrului pentru reabilitarea victimelor torturii „Memoria”, Ludmila Popovici, consideră că cifrele prezentate în raport sunt doar un vârf de aisberg, în realitate, cazurile de violenţă în familie sunt mult mai multe. „Dacă ne uităm la dinamica infracţiunilor cu vătămări uşoare, am o rezervă fiindcă, dincolo de leziuni uşoare şi medii, trauma afectează atât victima, cât şi pe cei din jur, inclusiv copiii. Traumele din copilărie au nişte repercusiuni foarte grave asupra vieţii. Cifrele acestea nu reflectă cu adevărat situaţia, deoarece sunt persoane care nu au unde să se adreseze. Salvarea vine de la echipele multifuncţionale din teritoriu, iar statul trebuie să se asigure ca aceste echipe să funcţioneze adecvat. Noi am avut multe întâlniri cu astfel de echipe din raioane (medici, poliţişti, asistenţi sociali) şi ei se confruntă cu foarte multe probleme inclusiv cu acest cadru legal care nu este perfect, lipsa unor instrumente de lucru în aspectul documentării”, ne spune Ludmila Popovici. Directoarea Centrului pentru reabilitarea victimelor torturii este de părerea că statul ar trebui să identifice focarele de violenţă în familie în localităţi prin intermediul unor echipe multifuncţionale.

Rata criminalităţii la nivel naţional în perioada analizată este de 92,56 infracţiuni la 10 mii de locuitori. În acest context, analiza datelor a relevat că cele mai afectate unităţi administrativ-teritoriale din punct de vedere al ratei criminalităţii sunt municipiile Chişinău şi Bălţi, precum şi raioanele Criuleni, Comrat şi Cahul.