1b:I[82767,["8291","static/chunks/8291-2772d36e743ebfc3.js","3361","static/chunks/3361-ff16e1a87fdbc4e8.js","8897","static/chunks/8897-cdc240febcf0d92c.js","4949","static/chunks/4949-a006406905ead718.js","1829","static/chunks/1829-32423e461662f8b6.js","7688","static/chunks/7688-a6d4e4082eea8cf6.js","7042","static/chunks/7042-70ef13e2cee2f3bf.js","4208","static/chunks/4208-f1182d692d8acbf3.js","9085","static/chunks/9085-9ea220e4dcb8e837.js","295","static/chunks/app/article/%5BcategoryUrl%5D/%5BarticleUrl%5D/page-d61065b77a1fa390.js"],"ApolloStateProvider"] 1c:T4d4,

Mai multe imagini au fost expediate în adresa redacției Știri.md prin intermediul opțiunii Adaugă o știre, care surprind fenomenul din mai multe regiuni ale țării.

Potrivit surselor, această furtună geomagnetică severă este cea mai puternică din ultimii 18 ani.

Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât și ca o cortină extinsă în spațiu orizontal. Câteodată se formează arcuri care își pot schimba forma permanent. Fiecare cortină este compusă dintr-o serie de raze paralele și aliniate pe direcția liniilor de câmp magnetic, sugerând faptul că fenomenul de pe planeta noastră este aliniat cu câmpul magnetic terestru. De asemenea, variabilitatea unor anumiți factori poate determina formarea de linii aurore de tonalități și culori diferite.

Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare în straturile superioare ale atmosferei (la 400 km). Acest fenomen a fost demonstrat prin aurora artificială creată în urma testului nuclear american Starfish Prime la 9 iulie 1962.