Soacra i-a scăpat fetița în timp ce vorbea cu amantul: Drama unei femei

În cadrul unui „Monolog” cu Dorin Galben, Marina Barbă din satul Petrești, raionul Ungheni, în vârstă de 32 de ani, a povestit că viața sa s-a schimbat radical în timpul cununiei și botezului fiicei sale, atunci când soacra își ținea în brațe nepoata și, în același timp, purta o discuție prin mesaje scrise cu amantul său, transmite Știri.md.

„Soțul ei stătea alături de ea și a încercat să-i ia telefonul din mână. Ea nu i l-a dat, cred că nu voia să se facă de rușine. Ea a dat drumul copilului, după care a prins-o de cap, fetița având 40 de zile, și corpul ei atârna în jos”, își amintește Marina. 

Din acel moment, fetița sa s-a îmbolnăvit: „S-a format un hematom la creier, după care o hemoragie intravasculară la creier. Deja de trei ani noi luptăm pentru viața ei”.

Marina povestește că, din cauza tratamentelor continue, ea și soțul său au intrat în datorii. Ea e în culmea disperării și nu mai știe ce să facă, întrucât de fiecare dată apar probleme și mai mari.

Aceasta a avut o copilărie dificilă. Nu putea frecventa școala pentru că avea foarte mult de lucru pe acasă. Marina spune că tot ce a văzut ea în copilărie era alcool, bătăi, strigăte și cuvinte urâte. Era deseori bătută de propria mamă și chiar a fost alungată de acasă.

„Totul din cauză că mama mea nu a fost responsabilă să ne crească, din cauză că rudele mele mereu au dat mâinile în jos și niciodată nu și-au pus întrebarea că ei nu ne-au hrănit pe noi gratuit, noi mereu făceam ceva. Aveam 11-12 ani când mă puneau să le car betonul ca ei să-și facă gardul, mă lăsau cu un copil mic, să am grijă de el. (…) Asta a fost o traumă și este și în prezent. Sunt multe lucruri pe care eu aici nu vreau să le povestesc”, își amintește Marina. 

La vârsta de 13 ani, Marina deja a devenit de sine stătătoare și câștiga propriii bani. Ea își cumpăra haine, încălțăminte și o întreținea și pe sora sa.

După clasa a noua, aceasta a mers la lucru la Briceni, unde și locuia. Acolo, ea s-a cunoscut cu un băiat. Au locuit împreună timp de cinci ani. Aceștia au o fiică de 12 ani. „Nu ne-am căsătorit din dragoste. Eu am văzut că el e mai timid, m-am alăturat de el. Mama lui m-a ajutat mult. Mi-a zis să las fata, să merg la lucru la Chișinău, căci ea va avea grijă de ea. Copilul meu nu a dus lipsă de absolut nimic. Relația mea cu tatăl fetiței nu a mers pentru că noi nu eram unul pentru altul, de parcă nici nu trăim împreună”, spune Marina.

La Chișinău, Marina locuia cu chirie împreună cu sora sa. Aceasta lucra la Piața Centrală din Capitală. Cu actualul soț a făcut cunoștință în mediul online. Atunci au început o relație foarte frumoasă, spune ea.

„Eu mereu am fost pentru el pe primul loc, el mă susținea în toate. Acum mai avem probleme, dar oricum avem o relație foarte bună”, zice Marina.

Soțul Marinei este mai mic cu cinci ani, însă ea spune că nu o deranjează acest lucru. După ce a cerut-o în căsătorie, soțul Marinei i-a spus că va merge la muncă peste hotare, întrucât nu mai voia ca ea să lucreze la piață. 

„Eu i-am spus că nu mai vreau să stau cu chirie și vreau o casă în sat, să am păsări, o vacă, un porc. Am rugat-o pe soacra mea să ne ajute să luăm o casă în satul lor. Am stat la ei nu mai mult de două săptămâni”, spune femeia. 

Marina povestește că nu a putut să stea mult timp la casa mamei soțului său din cauză că aceasta era geloasă pe ea. „Nu am mai auzit așa prostii, să se gelozeze soacra la socru. Eu i-am spus soțului meu despre acest lucru și el mi-a zis să mă întorc la chirie. Am sunat-o pe fostă mea soacră, eu îi zic mama, și am început să plâng, să-i spun tot. Ea m-a chemat la ea atunci. Când am auzit eram foarte bucuroasă”, povestește Marina.

Acolo, spune ea, totul decurgea foarte bine. A cumpărat împreună cu soțul său o căsuță în acel sat și au început reparația.

„Eu i-am spus soțului de la început că nu pot să am copii, iar el mi-a zis că nu este o problemă acest lucru. Însă eu vedeam cât de mult el iubește copiii. Când el a revenit de peste hotare, eu am luat decizia de a rămâne însărcinată”, povestește Marina. 

Când acesta a plecat în străinătate, Marina a aflat că este însărcinată. Ea spune că sarcina a fost dificilă și se simțea foarte rău.

„Anticorpii mei luptau atunci pentru a omorî copilul meu. Am mers la Chișinău, unde mi s-a propus să întrerup sarcina. Am mers direct în reanimare. Aveam cinci săptămâni de sarcină când am mers acolo. Nici nu voiam să aud despre întreruperea sarcinii. Am mers la risc”, zice Marina.

Aceasta a născut prematur, la termenul de 33-34 de săptămâni. Nașterea a decurs foarte greu - prin operație cezariană. Marina spune că a avut rupturi de uter și chiar risca să și-l piardă. Cu toate acestea, fetița sa s-a născut sănătoasă. După naștere, Marina a început să aibă dureri foarte mari, i-au apărut pietre la colecistită. Drept urmare, de urgență i s-a făcut o operație dificilă. 

„Iarăși am avut complicații, iar am fost intubată. Puteam ajunge în comă atunci. Atunci eu mi-am amintit de copilul meu, care mă aștepta acasă, și mi-am revenit”, spune femeia.

Când fetița lor avea trei săptămâni, soțul Marinei a venit de peste hotare. Acesta și-a văzut atunci fiica pentru prima oară. Apoi, ei au decis să organizeze cununia religioasă și botezul copilului în aceeași zi. Totul a fost foarte bine până în momentul în care ei au ajuns acasă de la biserică.

„Era 21 noiembrie. În tot acest timp, cât era la biserică, soacra mea mai mult stătea pe afară și vorbea la telefon. Socrul tot o aducea înapoi în biserică. Noi nu am dat atenție acestor chestii. Am avut atunci și o foto sesiune, am avut oaspeți, totul era bine, vesel, așa cum și ne-am dorit”, povestește Marina.

Ea nu ține minte cum a ajuns fiica ei în brațele soacrei sale, care în acel moment stătea cu ochii în telefon. Alături de ea era socrul Marinei, care urmărea ce face soția sa.

„Ea a vrut să-i ia telefonul din mână și ea nu voia să i-l dea. Atunci ea a dat drumul la copil și a încercat să ia telefonul de la el. Atunci ea a prins copilul cu cotul, prin lovitură la cap, pe fiica mea, care atârna cu corpul în jos. Am început să strig atunci, nu știam ce să fac. Fetița a început să plângă tare, dar a adormit la scurt timp. Socrul a fugit afară, s-a ascuns, nu a venit până aproape de dimineață. El se gândea că a omorât copilul”, își amintește Marina.

Atunci nu s-au gândit ce s-a întâmplat și ce va urma. Totuși, s-a aflat ulterior că totul s-a întâmplat din cauză că soacra sa, în acel moment, purta o discuție prin mesaje scrise cu amantul ei, care se afla în Germania. Marina susține că de mai mult timp știa că soacra ar avea un amant, însă a preferat să nu se implice.

După lovitură, a doua zi, fiica sa a început să vomite. Atunci, Marina și soțul său au mers imediat la medic. 

„Mi-a dat un tratament pentru intoxicație. O hrăneam atunci cu mâncare artificială, nu îi mai dădeam sân. Însă ea continua să vomite. Ochii ei erau duși în jos, deja nu se mai vedeau. Atunci, de urgență am mers să facem o investigație”, explică Marina. 

La policlinică, după investigație, medicul i-a întrebat pe cei doi soți dacă nu cumva copilul lor a căzut. Atunci, ei i-au spus medicului că fetița a fost lovită. După câteva zile, micuța se simțea și mai rău. A început o hemoragie intravasculară la creier. Medicii nu-i mai dădeau nicio șansă atunci, pentru că fetița era prea mică.

Ce a urmat și prin ce greutăți au trecut Marina și fetița ei, aflați din monologul de mai jos: 

Video: Youtube/GALBEN