Sfatul psihologului: De ce mamele refuză vaccinarea copiilor

Pe unele forumuri, dar și pe rețelele de socializare, mamele își expun părerea, fac schimb de opinii, iar aceste opinii subiective pot influența lejer mămicile, care sunt indecise și caută argumente pro sau contra vaccinării, transmite Știri.md cu referire la emedicina.md. 

Opiniile exprimate în mediul on-line, iau ușor forma bulgărelui de zăpadă la care aderă mulți adepți, care participă la diseminarea informațiilor cu referire la imunizarea copiilor de diferită vârstă. 

Ideea este că decizia părinților, oricare ar fi ea, nu se bazează pe date sută la sută verificabile. Nici cei care sunt pro și nici cei care sunt contra vaccinării, nu pot afirma cu certitudine motive concrete în favoarea sau defavoarea vaccinării.  

În mare parte, mulți părinți sunt influențați din exterior, de miturile, zvonurile, prejudecățile și percepțiile subiective ale celor cu care discută despre acest subiect. 

Nimeni nu contestă faptul că atât mămicile din taberele pro, cat și contra, își iubesc enorm de mult copiii, numai că fiecare dintre ele își manifestă diferit dragostea și grija față de sănătatea micuților. Încă de la nașterea copilului, sentimentul de dragoste față de copil vine la pachet cu o frică enormă pentru starea de bine a acestuia.  

Deci, frica pentru viața copilului este primul motiv de care se ghidează mămicile, când pun la îndoială necesitatea vaccinării sau refuză cu vehemență să facă acest lucru. În cazul dat, cred că nu putem vorbi doar de frică,  dar, uneori, și de anxietate, care reprezintă anticiparea unei primejdii iminente sau presupuse.  

Mămicile sunt puse în situația de a lua o decizie, între frică și risc. Riscul de a vaccina sau nu, sau riscul de a-și asuma consecințele deciziei pe care au luat-o, indiferent care este aceasta. 

Iată câteva argumente care sunt invocate de părinți cu referire la acest subiect:  

1. Vaccinurile sunt create pentru a îmbogăți companiile farmaceutice. 

2. Efectele secundare ale vaccinului sunt mai grave decât boala.

3. Poate le fac doar pe cele mai importante?

4. Acesta este copilul meu și eu decid dacă-i trebuie sau nu vaccina.

Vă sunt cunoscute aceste afirmații? 

Cred că fiecare dintre noi a auzit, cel puțin, o data, astfel de răspunsuri, atunci când se discută despre utilitatea vaccinării. Justificările respective sunt, desigur, o manifestare a grijii față de sănătatea copilului, dar și o refelecție a mecanismelor de apărare psihică la care recurg mamele pentru a evita să-și imunizeze copilul. În astfel de situații, când percepem drept amenințătoare o anumită informație, oamenii au tendința de a activa anumite mecanisme de apărare precum evitarea, negarea, raționalizarea, intelectualizarea, pentru a nu perturba echlibrul lor interior. 

O persoana ce se afla in situatia de negare pare sa pretinda ca ceea ce se intampla nu este adevarat. Negarea este parte a acestui sistem defensiv si se activeaza de fiecare data cand ni se solicita sa ne gandim sau sa discutam despre o situatie care provoaca disconfort. 

Refuzul părinților se întemeiază și pe modalitatea în care aceștea iau decizii în viața de zi cu zi.

Dacă e să comparăm deciziile emoționale si cele raționale, putem ințelege rezultatele fiecărui tip de decizie. Cele bazate pe emoții sunt luate mult mai repede, comparativ cu deciziile raționale. De multe ori luate în subconstient, deciziile emoționale reflectă în fapt, ceea ce ne dorim, și pot fi considerate, perfecte pe moment, luând în considerație starea în care ne aflăm, în rol de mamă. Chiar daca deciziile emoționale nu sunt intotdeauna cele mai bune, si deciziile rationale se bazează cumva, tot pe emotii, doar că nu predomină doar emoțiile, dar și gândirea critică. Pentru a lua hotararea cea mai potrivită trebuie sa intervină și raționalul, pentru a evalua  atat aspectele negative, cat si cele pozitive ale fiecarei decizii. 

Desigur, deciziile pe care le luăm în viața de zi cu zi implică și anumite riscuri. Alegerile ne aparțin, dar să nu uităm o maximă populară, conform căreia, uneori, este bine să alegem răul cel mai mic, pentru minimalizarea daunelor, care pot fi destul de grave.  

Potrivită în acest caz, este celebra dilemă etică despre trenul care a scăpat de sub control. Este un pic dură, dar imaginați-vă că deciziile pe care le luăm au efect și asupra altor oameni. Deci, un vagon a scăpat de sub control pe o cale ferată. Pe traseul pe care îl parcurge sînt cinci oameni legaţi de şine de un filozof nebun. Din fericire, vă aflaţi în dreptul unui macaz pe care îl puteţi schimba astfel încât să deviaţi vagonul pe o altă linie. Din păcate, pe acea linie se află o altă persoană legată de şine. Este sigur că vagonul nu se va opri şi nu mai este nimeni altcineva care să poată face ceva; singurul lucru care se poate face este schimbarea macazului. Ce faceţi? Schimbaţi macazul pentru a-i salva pe cei cinci, chiar dacă aceasta va însemna moartea celuilalt? Cum procedăm în așa caz? 

Dilema, în cazul dat, este următoarea: când ne iubim mai mult copilul, atunci când decidem pentru el să-l vaccinăm sau când evităm să facem acest lucru? Fiecare mamă are dreptul la o opinie în acest sens, doar după ce se asigură că oricare ar fi acțiunea ulterioară, să fie una corectă, și cel mai important, în beneficiul copilului și a celor cu care acesta interacționează.