Satul Stejăreni, uitat de restul lumii. Oamenii fug din localitate

În localitate nu gasești o școală sau o casă de cultură, iar medicul de familie vine doar o dată pe săptămână, transmite Știri.md cu referire la Protv.md. 

Oamenii se plâng că nu au canalizare, apeduct, iar drumurile sunt rele. Pe timp de iarnă, ambulanțele ajung până la intrarea în sat, așa că localnicii sunt nevoiți să meargă ei până la medici.

Victoria Cătană: “E satul meu. Îl iubesc, dar va trebui să plec înapoi. Sunt ca pe spini când văd ce este aici.”

După 12 ani petrecuți printre italieni, Victoria Cătană a revenit acasa, în speranța de a duce o viață mai bună, cu banii câștigați în străinătate. Visele s-au ruinat când a vazut că satul ei a stat pe loc în tot acest timp, ba chiar a dat înapoi. În mahala, nu a mai rămas nimeni. Toți vecinii sunt împrăștiați prin lume. Așa că, Victoria și-a făcut bagajele, din nou, și este gata să plece. 

Victoria Cătană: “O să plecăm unde este mai ușor. Trebuie să fac eu drumurile aici?”

După orice ploaie, drumurile se îneacă în noroi, iar din cauza gropilor, care arata mai mult ca niște șanțuri, mașinile se opresc în loc. 

„- Ne-au spus să adunăm câte 1.000 de lei. Cei care au mașini să dea 2.000. - Cine v-a propus? - Primarul.”

„- Prin 90 au fost făcute drumurile și gata. Au trecut 30 de ani.”

„- Nu am văzut să vină o dată vreun tractor pe aici, să împingă vreo piatră.”

Și cum ambulanța ori autobuzul școlar se opresc la intrarea în sat, oamenii sunt nevoiți să meargă pe jos până acolo. 

„- Luăm copiii în spinare când e noroi și mergem kilometri.”

„- Mergeți prin sat, se vedeți cum este.”

Și, într-adevar, după nici o ora petrecută în sat este clar că aici problemele se țin lanț. Oamenii nu au canalizare și apeduct.  

„- Apă nu avem.”

Aceasta este una dintre cele trei fântâni, la care vin oamenii din tot satul, deoarece aici găsesc apă bună. Pentru că locuiește departe, această femeie, de exemplu, aduce apă nu cu găleata, ci cu... butoiul.

Iar vârstnicii se limitează la o jumătate de găleata cu apă. Doar atâta pot duce. Această bătrână spune că aduce apa de la fântână doar pentru băut, iar pentru alte necesitați…

„Iau apă de ploaie.” 

Unii săteni și-au improvizat o baie, în mijlocul curților, ca să poată să se spele.

Iar dacă te doare ceva, aștepti până joi, spun oamenii, când în sat vine medicul de familie. În cazul în care durerea e prea mare, mergi la centrul medical din Lozova. 

„- Am dureri de picioare. Trebuie să mă duc la Lozova. Dau 100 de lei pe taxi.”

În afară de o biserică, grădiniță și două magazine nu mai este nimic. Școala a fost închisă recent. Nu găsești o farmacie, o bibliotecă ori o casă de cultură. 

„- A fost hramul orașului și au făcut afară.”

„- Tinerii au plecat.”

După ora 17, în Stejăreni e întuneric beznă. În tot satul sunt trei becuri la stâlpi. Două - defectate, iar al treilea a fost instalat de un sătean, așa că îl aprinde doar atunci când are nevoie. E de râs și de plâns, spun sătenii, care susțin că le-a ajuns cuțitul la os. 

„- Dacă vreau să mă duc și eu la o întâlnire, nu pot. Poate să vină să-ți dea cineva o palmă și nu știi cine este.” 

Stejăreniul se afla sub jurisdicția comunei Lozova, respectiv, și primarul este unul la două localitați. Sătenii spun că la cererile lor, acesta nu mai răspunde. 

„- Să mergi la raion e ca și cum ajungi la Dumnezeu.”

„- Primarul nu face nimic pentru sat.”

„- Umblă după noi la alegeri, dar acum nu vine nici la o sărbătoare.”

Am sunat la primaria din Lozova, dar nimeni nu ne-a răspuns la telefon. Potrivit unor date din 2004, în Stejăreni locuiesc aproximativ 700 de oameni, dar asta doar pe hârtie, spun cei care au mai rămas. Localnicii cred că în sat mai sunt vreo 200 de persoane, cei mai mulți bătrani.