Respirația șuierătoare la copii: Când este normală și când devine un pericol
Respirația șuierătoare la copii, cunoscută în termeni medicali drept wheezing, este o problemă tot mai frecventă în rândul celor mici, mai ales în primii ani de viață. Deși, în majoritatea cazurilor, nu indică o afecțiune gravă, specialiștii atrag atenția că uneori poate semnala probleme respiratorii mai serioase.
Imagine simbolPotrivit medicului pediatru-pneumolog Liliana Vișnevschi, wheezing-ul se manifestă printr-un sunet specific, asemănător unui „șuierat”, care apare în timpul expirului și indică îngustarea căilor respiratorii. Cea mai frecventă cauză o reprezintă infecțiile virale, însă un rol important îl au și factorii de mediu, precum fumatul pasi, transmite Știri.md cu referire la tvrmoldova.md.
Datele arată că aproximativ jumătate dintre copii se confruntă cu episoade de respirație șuierătoare până la vârsta de 6 ani, iar fiecare al treilea copil sub un an are cel puțin un astfel de episod. În cele mai multe cazuri, simptomele dispar odată cu creșterea copilului.
Totuși, în familiile în care există antecedente de alergii, rinită alergică sau astm bronșic, riscul ca wheezing-ul să evolueze spre afecțiuni cronice este mai mare, mai ales dacă persistă factorii declanșatori, cum ar fi expunerea la fum de țigară.
Medicii recomandă părinților să solicite consult de specialitate atunci când respirația șuierătoare este evidentă sau este însoțită de simptome precum oboseală, agitație, somn perturbat, scăderea poftei de mâncare sau dificultăți de respirație.
Tratamentul diferă în funcție de cauză și poate include medicamente bronhodilatatoare pentru deschiderea căilor respiratorii, dar și terapii specifice pentru infecția care a declanșat episodul.
Pentru prevenție, specialiștii recomandă evitarea colectivităților în cazul copiilor mici, în special până la vârsta de doi ani și jumătate, când sistemul imunitar este mai vulnerabil. De asemenea, este importantă limitarea expunerii la spații aglomerate și la factori iritanți.
Medicii subliniază că prevenția și intervenția timpurie sunt esențiale, iar simptomele respiratorii persistente nu trebuie ignorate.