Provocările adopțiilor în Moldova: Diferența dintre așteptări și profilul copiilor
Sute de copii din Republica Moldova au statut adoptabil, însă numărul adopțiilor rămâne redus. Principala problemă nu ține de durata procedurilor, ci de diferența dintre profilul copiilor disponibili pentru adopție și așteptările familiilor care vor să adopte. Potrivit datelor prezentate la emisiunea „Spațiul Public” de la Radio Moldova, anual sunt adoptați aproximativ 100 de copii, în timp ce 871 sunt eligibili pentru adopție națională.
Foto: moldova1.mdReprezentanta Ministerul Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, Olesia Cașciuc, a precizat că, până în prezent, au fost adoptați 98 de copii, dintre care 95 prin adopție națională și trei prin adopție internațională. Cei mai mulți copii adoptabili se află în municipiul Chișinău, transmite Știri.md cu referire la moldova1.md.
Deși procedura este percepută drept anevoioasă, autoritățile susțin că, după etapa de potrivire dintre copil și familie, procesul durează, în medie, șase-șapte luni. Cea mai lungă perioadă este, însă, identificarea unui copil care să corespundă așteptărilor adoptatorilor.
Specialiștii afirmă că principala dificultate constă în diferența dintre profilul copiilor adoptabili și preferințele familiilor. Majoritatea adoptatorilor își doresc copii foarte mici și fără probleme de sănătate, în timp ce cei mai mulți copii eligibili au peste șapte ani, fac parte din grupuri de frați sau au nevoi speciale.
Stela Vasluian, directoarea executivă a Amici dei Bambini Moldova, spune că multe familii pornesc la drum cu așteptări idealizate, care nu corespund realității din sistemul de protecție a copilului.
La nivel național, aproximativ 300 de persoane sau familii sunt înregistrate drept adoptatori, însă procesul de potrivire poate dura ani. Autoritățile subliniază că statutul de copil adoptabil este acordat doar după epuizarea tuturor posibilităților de reintegrare în familia biologică sau extinsă.
Reprezentanții din domeniu menționează că, în ultimii ani, accentul a fost pus pe prevenirea separării copilului de familie, iar numărul abandonurilor a scăzut semnificativ. În consecință, copiii foarte mici ajung rar să obțină statut adoptabil, ceea ce explică diferența dintre numărul copiilor eligibili și cel al adopțiilor realizate anual.