Prodan, la Congresul Memoriei: Azi deschidem o rană adâncă a istoriei

„Astăzi deschidem nu doar un Congres, ci o rană adâncă a istoriei noastre, o rană care încă sângerează în sufletul acestui popor, dar în același timp deschidem și un drum -  un drum al adevărului, al recunoașterii și, sperăm, al vindecării”, a declarat ministrul Culturii, transmite Știri.md cu referire la tvrmoldova.md.

„Cum putem să vorbim despre viitor când trecutul nostru recent este încă învăluit  în rușinoasa tăcere impusă de dictatură? În Basarabia, între 1946 și 1947,  zeci de mii de oameni au murit de foame. Eu țin minte povestirile bunicii mele când eram copil, când vecinele se adunau și ore întregi vorbeau despre această foame și despre deportări, despre cine și cum a fost ridicat. Și eu atunci puneam întrebări la care nu primeam răspunsuri. Dar ceea ce au făcut buneii noștri, părinții noștri, cei care au rămas aici în Basarabia, au păstrat vie memoria celor care au fost ridicați - au făcut un lucru extraordinar într-un moment în care într-adevăr era periculos să ții minte, era periculos să spui sau să faci o aluzie la faptul că ții minte, nemaivorbind de transmiterea cuiva, mai ales generației tinere, a acestei memorii”, a spus Sergiu Prodan. 

În acest context, oficialul spune că memoria supraviețuiește prin mărturii, prin scris, prin artă, comemorare și evenimente precum Congresul Memoriei.

Sergiu Prodan a mai vorbit despre atrocitățile comise de regimul comunist în Basarabia, un regim „care a încercat să  transforme suferința în statistică și tăcerea în politică de stat”.

„Acea foamete nu a fost o consecință a secetei, cum se afirmă, ci a unui plan cinic și calculat. În plin an de lipsuri, autoritățile sovietice au strâns cu forța ultimele rezerve de grâne ale țăranilor, condamnând sate întregi la înfometare și disperare, și au făcut acest lucru cu mâinile compatrioților noștri, în mare parte. Și eu mă întreb: în eventualul pericol să se repete un astfel de scenariu, oare nu se vor găsi compatrioți care, cu chiote și veselie, vor face același lucru încă o dată? 

Apropo de nostalgicii care spun că nu a fost chiar atât de negru trecutul nostru, că au fost lucruri bune care s-au făcut. Da, nimeni nu neagă că au fost lucruri bune, dar o simplă întrebare: de ce au murit de foame acei oameni? Și parcă nu era destul acea foame, deportările din 40, iată că în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, alte zeci de familii au fost ridicate din casele lor, aruncate în vagoane de vite și deportate în Siberia sau Kazahstan. Haideți să ne închipuim, într-o singură noapte, în care oamenii dormeau în casele lor, zeci de mii de familii, timp de o oră, scoși din casă, urcați în vagoane, și duși”, a menționat ministrul.

Prodan a venit cu un îndemn de a spune povestea fiecărui deportat, pentru ca istoria să nu mai poată fi rescrisă pe placul unei regim. „Nu e vorba de trecut, e vorba despre cum alegem să fim astăzi ca societate și pe ce cale alegem să fim mâine. Într-o lume în care regimurile autoritare renasc, în care istorie din nou e manipulată, memoria devine un act de reziliență. Adevărul nu poate fi ars, deportat, înfometat. Astăzi, aici, împreună, îi dăm voce”.

Primul Congres al Memoriei este un eveniment organizat sub egida Ministerului Culturii, a Ministerului Educației și Cercetării, a Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova și a Institutului de Istorie al Universității de Stat din Moldova, în parteneriat cu alte instituții.

Manifestarea își propune să devină o platformă de dialog și colaborare între supraviețuitorii / descendenții victimelor deportărilor și represiunilor politice din perioada 1917-1989 și actorii instituționali, civici și academici implicați în promovarea memoriei istorice.