Primul val de deportări staliniste. Istoric: Ne-au rupt din rădăcini

Potrivit istoricului Artur Leșcu, această acțiune de epurare politică a vizat peste 22.000 de persoane, considerate periculoase pentru procesul de sovietizare rapidă a teritoriului ocupat cu doar un an înainte, transmite Știri.md.

„A fost o acțiune planificată, motivată ideologic, parte dintr-o strategie de ștergere a memoriei istorice și de înlocuire a elitei locale cu persoane loiale regimului sovietic. Cei care țineau cel mai mult la limbă, istorie, proprietate – adică exact ceea ce definea identitatea basarabenilor – au fost primii vizați”, afirmă Leșcu.

Deportările au fost precedate de identificarea „dușmanilor poporului sovietic”: funcționari, intelectuali, preoți, profesori, moșieri, comercianți, foști membri ai administrației românești, dar și studenți sau membri ai Sfatului Țării. Nu a contat dacă votase sau nu Unirea cu România în 1918 – simpla participare la viața publică interbelică te transforma într-o țintă. Inclusiv preoții și membrii minorităților etnice nu au fost cruțați.

„Dacă ai fost membru al Sfatului Țării – deportat. Dacă ai fost preot – deportat. Dacă ai avut o moșie – știi ce urmează. În logica tiraniei sovietice, toată Basarabia părea un teritoriu de dușmani”, mai spune istoricul.

În lipsa unor proceduri judiciare, listele deportaților erau întocmite adesea cu creionul, în grabă. Familiile erau ridicate noaptea din case, li se dădeau 5–15 minute pentru a-și aduna lucrurile, iar apoi erau urcate în vagoane pentru vite. În multe cazuri, bărbații erau separați de restul familiei și trimiși în lagăre, în timp ce femeile și copiii ajungeau în colonii de muncă în Siberia sau Kazahstan.

„Pentru Europa Occidentală, 1945 a însemnat începutul păcii. Pentru noi, în Moldova, a fost doar trecerea spre alte nenorociri: foametea organizată din 1946-47, deportările din 1949 și 1951. Ne-au impus nu doar să suferim, ci și să uităm. Această memorie trebuie transmisă și apărată, pentru că uitarea e cea mai mare victorie a tiraniei”, a conchis Leșcu.

Amintim că, primul val al deportărilor staliniste a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Zeci de mii de oameni din Basarabia și de la nordul Bucovinei au fost urcați în trenuri marfare și duși cu forța în Siberia și Kazahstan, majoritatea - așa-numiți „culaci”, preoți, intelectuali și membri de partid. Mulți nu au supraviețuit condițiilor dure, iar familiile lor au fost separate și tratate inuman.

Citește și: Ultimele dosare ale victimelor deportărilor din 1941, desecretizate