Primii pași, după gratii. Povestea copiilor care cresc în penitenciar

În spatele zidurilor reci ale penitenciarului este deținută Ana Grecu, în vârstă de 39 de ani, condamnată la 11 ani de închisoare pentru tentativă de omor. De un an și jumătate, își crește băiețelul născut în timpul detenției, transmite Știri.md cu referire la cusens.md.

„Sunt la Penitenciarul nr. 16 „Pruncul”. Sunt mamă cu copil de un an și jumătate. Asta e. Termenul e mare. Am termenul de 11 ani. Suntem 24/24 în spațiul de aici. Nu ieșim, nu ne ducem nicăieri, nu avem voie după poartă, pentru noi e interzis. Pentru noi, adulții, e încă așa, dar pentru copii e degradant, fiindcă ei nu înțeleg. Ei văd una și aceeași, ei vor ceva nou. Ei se duc la poartă, văd un câinișor, dacă se aude au-au-au, dar nu înțeleg unde. E greu, e foarte greu. Pentru copii, aici, e foarte, foarte degradant”, spune Ana Grecu.

Până la vârsta de trei ani, copilul se va afla după gratii alături de mama sa condamnată.

„Eu nu îmi închipui că, iată, băiatul meu are trei ani, eu trebuie să-l dau. Pentru mine, asta e moarte de om. Pentru mine, asta e foarte, foarte… Cum? Unde se duce el? Copil necunoscut, la persoane necunoscute, când el 24/24 mă vede numai pe mine, pe mine și mamele, și copiii de aici”, afirmă Ana.

Într-o situație similară mai sunt încă patru copii, nevoiți să-și petreacă primii ani din viață în închisoare. Aceștia locuiesc în „Casa mamei și a copilului” din penitenciar, construită acum 16 ani cu sprijinul financiar al unor organizații internaționale.

„În momentul acesta, condițiile sunt bune. Fiecare cameră de cazare este dotată cu pătuț, pat pentru mamă, baie separată, veceu separat. Condițiile de alimentație sunt stipulate conform Hotărârii Guvernului. Sunt condiții bune. La fel, avem medic pediatru, care vine și le asigură un sprijin atât informațional, cât și practic mamelor care sunt deținute la noi. Mamele sunt asigurate și cu pamperși, și cu alimentație specială pentru copii de vârstă fragedă”, a declarat Dmitrii Ciocîrla, ofițer principal, Secția de reintegrare socială, Penitenciarul Nr. 16 Pruncul.

Anterior, copiii și mamele lor împărțeau același spațiu cu celelalte deținute.

„Undeva în jurul anului 2004, s-au identificat, într-o vizită la Penitenciarul din Pruncul, vreo 4-5 mame cu copii. Voluntarii noștri au descoperit aceste mame care nu aveau nicio condiție pentru a crește copii. Ele nu aveau cea mai simplă igienă, nu aveau scutece pentru copii, nu aveau diferite lucruri care, în mod normal, trebuie să le aibă un copil pentru a se simți bine din punct de vedere igienic. Acum, Casa Mamei și a Copilului e total diferită. Dar, oricum, peste tot gratii, pereți înalți cu sârmă ghimpată”, a declarat Andrei Gârleanu, administratorul ADRA Moldova.

Chiar dacă în prezent condițiile de trai sunt relativ bune, copiii cresc izolați de societate, susține Vasile Coroi, Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului: „Am constatat că, în marea parte a timpului, copiii stau cu mamele lor, nu au anumite activități în comunitate, fie ele de socializare ori chiar educaționale. Nu frecventează creșe, grădinițe. Ei se află acolo cu mamele lor, dar, așa cum spun și regulile la Bangkok, nu sunt deținuți și nu trebuie tratați ca atare. Și ziceam să fie identificate, evaluate nevoile acestor copii și să se asigure suportul corespunzător satisfacerii acestor nevoi. De exemplu, am constatat că copiii au anumite întârzieri, anumite probleme de vorbire”.

De cealaltă parte, reprezentanta Administrației Naționale a penitenciarelor declară că drepturile copiilor sunt respectate.

„Copiii beneficiază de toate drepturile pe care le au copiii în libertate. Nu sunt lezați în anumite drepturi. Primesc aceeași indemnizație, sunt documentați, primesc asistență medicală, primesc ajutorul necesar și mama, și copilul. Plus, au diferite activități, pe care le au copiii normali, până la vârsta de trei ani”, a spus Ana Turuta, șefă de secție în cadrul Direcției Reintegrare Socială, ANP.

După ce ating vârsta de trei ani, acești copii ajung în comunitate, iar procesul de integrare este unul anevoios.

Vasile Coroi, Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului: „Copiii stau cu mamele lor doar până la trei ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă șase luni. Deci, atunci, la trei ani, copilul ar trebui să fie transmis unei persoane indicate de către mamă, cu acordul autorității tutelare. Și, bineînțeles, această persoană ar trebui să fie identificată mai devreme, să se asigure anumite vizite, o anumită relaționare, un anumit atașament față de copil, ca să nu fie traumatizantă pentru copil această despărțire. În cazul în care mama nu poate identifica o persoană de încredere și nici autoritatea tutelară nu reușește să identifice din familie extinsă o astfel de persoană, autoritatea tutelară trebuie să o identifice, dând prioritate plasamentului de tip familial, în servicii de creștere alternativă de tip familial sau chiar, uneori, dacă nu reușește, și de tip rezidențial”.

Creșterea copiilor după gratii, de mamele lor condamnate, este susținută de unii experți și contestată de alții.

„Unii consideră că copilul ar trebui să fie alături de îngrijitorul lui, de părinții lui, chiar dacă aceștia sunt în locurile de detenție. Pe când, alți specialiști consideră că, definitiv, penitenciarul nu este un loc propice pentru copil. Noi recomandăm să punem accent pe dejudiciarizare, pe măsurile neprivative de libertate și, ca ultimă instanță, privarea de libertate a mamelor care au copii foarte mici și posibilitatea aflării lor în detenție cu copii lor numai atunci când interesul superior al copilului o cere. Copiii ar trebui să se bucure de copilărie în afara sistemului de justiție, departe de penitenciare”, a declarat Veronica Goinic, coordonatoare în domeniul protecției copilului, UNICEF.

Ana Grecu, deținută: „E greu, e foarte greu. Câți copii de aici, câte mame s-au dus, nici la o mamă copiii nu vorbesc. Se duc la grădiniță, dar ei sunt închiși în ei și nu vorbesc. Asta strică psihicul”.