Tânărul citește cărți și creează tablouri din biser. Este unica sursă de venit, așa cum nu beneficiază de pensie din partea statului. Ruslan a învățat să coase, prima dată în cruciuliță, acum 15 ani, transmite Știri.md cu referire la tvn.md.

Ruslan Șeptelici, beneficiarul centrului: „În așa fel eu încerc să uit despre problemele mele, parcă-mi dispar problemele de sănătate, devin calm, mă gândesc numai la lucrare, ca să o îndeplinesc calitativ, frumos, ca să-i placă clientului. Asta mă salvează. Dragostea față de mamă, eu cred că mama este ceva sfânt pentru fiecare om, fără mame nu ar fi nici omenirea pe pământ. Mama îl crește pe om, îl educă, îi oferă studii, noi trebuie să prețuim asta.”

Copilăria lui Ruslan a fost umbrită de pereții orfelinatului. Dar indiferent de dizabilitatea cu care a învățat să trăiască, acesta a văzut dintotdeauna culoare și lumină în oamenii din jur.

Ruslan Șeptelici, beneficiarul centrului: „M-am născut la Chișinău, dar așa s-a întâmplat că am rămas fără mamă. Ea m-a abandonat la maternitate. A urmat casa de copii, școala internat pentru copiii orfani din Cupcini, raionul Edineț. Eram atunci un puștan și nu știam cum să-mi apăr drepturile. Dar ceva mă salva să nu-mi ies din minți. Îi zicem lui Dumnezeu: Doamne, dă-mi puteri să trăiesc această zi, dă-mi te rog înțelepciune. Asta mă salva și acum mă salvează.”

Arta pentru Ruslan este cu adevărat o alinare. Atunci când lucrează la un nou tablou, bărbatul de parcă oprește timpul în loc, iar toate gândurile negative și durerile dispar.

„Dacă, spre exemplu, această lucrare este un pic mai mică, e nevoie de vreo 2 săptămâni de lucru cu biser. Pentru asta am avut nevoie de 1 lună sau 3 săptămâni. Totul depinde de câte ore lucrez pe zi. Am lucrat și câte 5 ore pe zi, era foarte dificil pentru mine. Acum lucrez doar dimineața și imediat după masă. Uneori se întâmplă că îmi împung cu acul degetele, de la asta mă dor mâinile. Dra deja m-am obișnuit cu acul.”

Chiar dacă s-a ars de multe ori, Ruslan nu încetează să creadă în oamenii buni.

„Oameni există diferiți, te pot amăgi. Le-ai dat lucrarea, ai trimis-o prin poștă, dar banii nu-ți mai trimit. Spre exemplu eu am o carte, care se numește „Iubește-te”. Noi oamenii am încetat să ne mai iubim. Noi ne gândim doar la probleme. Dra trebuie să ne iubim, ca pe cel mai apropiat. Nu doar pe mama, tata, bunica, bunicul, trebuie să ne iubim și pe noi înșine. Trebuie să ne mai gândim și la sănătatea noastră.”

Ruslan muncește mult pentru ca drepturile lui să fie respectate în societate. A votat și la alegerile prezidențiale, iar visul pe care îl vrea realizat este că coase drapelul Republicii Moldova în cele mai frumoase culori.

„Mi-a venit o dată așa o idee, să cos în biser stema Moldovei. Am căutat asemenea schimă în Chișinău, dar nu am reușit să găsesc. Vreau să cos stema Moldovei sau chiar drapelul moldovenesc, cu stema în mijloc. Acesta este visul meu.”

De aproximativ jumătate de an Ruslan locuiește la Centrul de Plasament pentru persoane adulte cu dizabilități din Bălți.

Liliana Tipa, directoarea Centrului de plasament pentru persoane cu dizabilități: „Noi ne bucurăm de pasiunea lui și ne străduim să o încurajăm cu toate metodele posibile. La fel avem beneficiari care au aptitudini, cântă frumos, au studii muzicale, sunt beneficiari care desenează, sunt mulți beneficiari care croșetează. Noi la fiecare beneficiar ne străduim să-i punem la dispoziție toate cele necesare pentru activitatea sa, pentru pasiune, să-i încurajăm, să-i învățăm, să-i îndrumăm.”

Conform datelor disponibile, doar aproximativ 20% dintre persoanele cu dizabilități din Moldova sunt angajate în câmpul muncii.