Povestea unui medic pediatru din Chișinău: Simt că pot face o diferență reală

În activitatea sa, totul pornește de la oameni și de la întrebările părinților, care, deși par simple, ascund adesea temeri și nesiguranță, transmite Știri.md.

„Am ales pediatria din suflet. A fost o decizie pe care am simțit-o. Iubesc copiii și îmi place să fiu aproape de ei și de părinții lor. În pediatrie nu tratezi doar un simptom, ci intri într-o relație cu o familie, cu o poveste. Și cred că asta m-a ținut mereu aici, faptul că simt că pot face o diferență reală, nu doar medicală, ci umană”, spune Valentina Mîțu, directoare a Centrului de Intervenție Timpurie din cadrul AMT Centru, Chișinău.

Valentina Mîțu spune că alegerea profesiei nu a fost una strict rațională, ci o convingere prezentă încă din copilărie.

„Nu știu de ce, dar încă din copilărie scriam în compuneri că voi fi medic. Mama se ruga să nu intru la universitate, pentru că nu își permitea financiar să studiez nouă ani. Dar eu tot am depus actele. Am simțit că este locul în care trebuie să fiu."

Experiența din centrele de plasament pentru copii i-a schimbat perspectiva asupra profesiei și a evidențiat legătura strânsă dintre sănătate și mediul în care crește copilul.

„În acele centre, am înțeles că nu există o graniță clară între medicină și viață. Medicina mergea mână în mână cu asistența socială, cu educația, cu tot ce înseamnă dezvoltarea copilului. Nu mai erai doar medic. Ajungeai să fii și sprijin emoțional, și reper pentru copil. Îl vedeai în ansamblu și începeai să înțelegi că, uneori, problema nu este doar medicală. Este despre mediul în care crește, despre ce primește sau nu primește acasă.”

Ulterior, aceasta s-a implicat în dezvoltarea unui centru de intervenție timpurie, unde abordarea este una integrată și centrată pe copil și familie.

„Când mi s-a propus să gestionez un centru de intervenție timpurie, prima mea reacție a fost sinceră: ce este asta? Nu aveam toate răspunsurile. Dar mi s-a spus: o să învățăm împreună. Și exact asta am făcut. Am mers la instruiri, am citit, am discutat mult în echipă. Am construit pas cu pas nu doar un serviciu, ci un mod de a lucra. În timp, centrul a devenit o echipă care funcționează ca un organism viu, în care fiecare specialist contribuie la starea de bine a copilului văzut în întregime.”

În cadrul centrului ajung nu doar copii cu dizabilități, ci și copii care au nevoie de sprijin în anumite etape ale dezvoltării.

„Familia este nucleul. Toată activitatea noastră se construiește în jurul ei. De multe ori, părinții vin pentru că cineva le-a spus că băiatul sau fetița nu vorbește sau nu face anumite lucruri. Dar în discuție descoperiți alte detalii. Sunt obosiți, speriați, uneori dezorientați. Și ne întreabă: spuneți-mi cum să am grijă de micuțul meu? Iar noi încercăm să le arătăm că nu trebuie să facem noi lucrurile în locul lor, ci să-i ajutăm să înțeleagă ce pot face ei. Pentru că ei sunt cei care sunt zilnic alături de copil. De aceea lucrăm mult și cu părinții, inclusiv prin grupuri de suport, unde învață să se susțină și între ei.”

Potrivit medicului, momentul intervenției este esențial.

„Cu cât intervenim mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune. Sunt situații în care o intervenție făcută la timp schimbă complet parcursul unui copil. Dar dacă ratăm acel moment, lucrurile devin mult mai dificile. De aceea spun mereu: mai bine venim și verificăm, chiar dacă nu este nimic grav, decât să pierdem timp prețios.”

Dezvoltarea serviciilor de intervenție timpurie a fost susținută de parteneri internaționali.

„Centrul nostru a fost creat în cadrul proiectului „Crearea și dezvoltarea serviciilor de intervenție timpurie pentru copii cu tulburări de dezvoltare și dizabilități", derulat de UNICEF Moldova și implementat de Lumos, și asta a contat enorm. Au venit cu experiență, cu modele deja testate, cu o viziune clară. Nu a trebuit să inventăm totul de la zero. Ne-au ajutat să înțelegem cum poate funcționa un astfel de serviciu și, mai ales, cum poate schimba vieți. Pentru că, înainte, copiii cu anumite dificultăți ajungeau în instituții. Astăzi, încercăm să-i sprijinim în familie, acolo unde le este locul."

Pentru Valentina Mîțu, satisfacția vine din rezultatele concrete observate zilnic.

„Ceea ce iau cu mine acasă este sentimentul că am fost de folos. Bucuria aceea simplă că ai ajutat o familie să meargă mai departe. Și valorile după care încerc să mă ghidez, omenia, empatia, acceptarea și spiritul de echipă. Pentru că, în final, cu ele reușim să schimbăm lucruri care, la început, par imposibile.”