Povestea unor refugiați ucraineni care și-au găsit adăpost în R. Moldova

Invazia a generat cea mai amplă criză umanitară din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial. Milioane de oameni, în special femei, copii și vârstnici, au fost nevoiți să fugă din calea războiului. Sute de mii au traversat teritoriul Republicii Moldova, iar o parte au decis să rămână, transmite Știri.md cu referire la moldova1.md.

Mariana Iacovenca, în vârstă de 63 de ani, este originară din orașul Snihurivka, regiunea Nikolaev. A ajuns în Republica Moldova la două luni de la izbucnirea războiului și, de atunci, locuiește la Centrul de Plasament pentru Persoane Vârstnice și Persoane cu Dizabilități din Chișinău, împreună cu soțul său. Femeia suferă de o boală incurabilă, iar bărbatul este imobilizat într-un scaun cu rotile.

„A început războiul, orașul nostru fusese ocupat. Ni s-a spus că putem pleca, ni s-a dat undă verde și a doua zi am reușit să plecăm. Am plecat cu mașina noastră veche. A fost greu. Mai întâi am mers spre orașul Herson, dar acolo erau bombardamente intense. Ne-am întors pe alte drumuri. Am mers patru zile, mașina se defecta”, povestește femeia.

Ajunși în siguranță, emoția a fost copleșitoare.

„Am plâns de fericire ca un copil că suntem în viață. Casa e casă. E dureros că totul a rămas acolo. Dar faptul că suntem în viață a fost cel mai important”, spune Mariana Iacovenca.

Femeia și soțul ei, Valerii Tcaci, au încercat ulterior să revină pentru scurt timp în Ucraina pentru a-și perfecta actele. Însă atacurile nu au încetat.

„Tocmai ajunseserăm și am auzit că, nu departe de casa noastră, o dronă a căzut peste o spălătorie și niște garaje și a explodat. Au murit oameni. E înfricoșător să-mi amintesc. Aici am găsit liniștea”, afirmă bărbatul.

În același centru locuiește și Tatiana Ciaica, în vârstă de 55 de ani, originară din Dnipro. Ea a ajuns în Chișinău anul trecut, după ce în 2022 fusese evacuată în Germania, însă nu s-a putut adapta acolo. S-a întors în Ucraina, iar ulterior a fost nevoită să plece din nou.

„Îmi place aici. Mă ocup cu meșteșugăritul, încerc să învăț limba română. Deja pot să mă salut: bună dimineața, bună ziua, bună seara”, spune femeia.

Cu toate acestea, dorul de familie rămâne puternic. „Am o fiică, o nepoată, dar ele nu pot pleca. Fratele meu a rămas acolo, mama este în Ucraina. Da, vreau să mă întorc acasă”, afirmă Tatiana.

La Centrul de plasament din Chișinău locuiesc în prezent 30 de refugiați ucraineni, aproape jumătate dintre ei având diverse dizabilități. Aceștia pot rămâne aici pe termen nelimitat.

Potrivit Lidiei Vatavu, asistent superior în cadrul centrului, fiecare beneficiar este înregistrat la medicul de familie din sector, iar tratamentele de lungă durată sunt prescrise și monitorizate în cadrul sistemului medical.

În ceea ce privește statutul juridic, refugiații își prelungesc individual protecția, fie online, fie prin depunerea cererilor la autorități.

Potrivit datelor oficiale, la începutul anului 2025, în Republica Moldova se aflau peste 135.000 de refugiați ucraineni.