Povestea unei moldovence rămase văduvă cu 2 copii, care a plecat în Italia

A încercat să supraviețuiască în Republica Moldova și să fie alături de copiii ei, dar lipsurile erau prea mari. Este vorba despre Viorica Blaja, povestea de viață a căreia a fost spusă la emisiunea „Cealaltă Basarabie” de la Jurnal TV, transmite Știri.md.

Deși muncea din răsputeri, Viorica Blaja spune că avea un salariu puțin peste o mie de lei. Își amintește și acum ziua când a plecat în Italia și momentul despărțirii de fata și băiatul ei, pe care i-a lăsat în grija soacrei.

„Era peste puterile mele ca să cer copilului meu de 17 ani ca să stea în toate mințile și să rămână acasă cuminte și era peste puterile copilului meu să spună: mama, o să îmi fie foarte dor de tine. E foarte dureros! Băiatul meu avea 13 ani, m-a petrecut, niciodată nu mi-am văzut băiatul atât de îndurerat”, povestește femeia.

În Italia a avut de înfruntat o mulțime de greutăți, iar recent și-a găsit alinarea într-o pasiune ce îi oferă liniște.

„De când mă aflu în Italia, am început să lucrez cu croșetul, îmi plac foarte mult lucrurile făcute manual. Desigur că nu lucrez cu croșetul pe parcursul zilei, lucrez cu croșetul numai seara când bătrâna mea e plecată în pat. Seara sunt orele cele mai triste, cele mai dureroase, cele mai lungi, de aceea am început să lucrez - ca să îmi țin mintea mai ocupată, să fiu mai liniștită, căci suntem departe de casă și cu durerea în suflet”, afirmă dânsa.

Italia îi oferă stabilitate financiară. În schimb, Viorica plătește cu ani, neliniște și dorul de copii - un preț enorm pentru o mamă. Înțelege că altă soluție nu există, fiindcă acasă nu i s-a acordat niciun sprijin.

Viorica Blaja spune că are nevoie de mulți ani ca să-și poată permite un trai decent acasă, în Republica Moldova: „Cred că încă vreo 10 ani trebuie să mai muncesc ca să ajung să am căsuța mea unde să fie copiii, unde să mă bucur să dorm”.

Mai spune că viața printre străini a fost o lecție. „Străinătatea mi-a dat o lecție - să fii optimist, să crezi în ziua de mâine, să fii puternic, să fii răbdătoare și să speri, speranța moare ultima. Italia mi-a oferit un post de lucru în care eu cu banii câștigați pot să îmi întrețin copiii. Sperăm în ziua de mâine, că într-o zi poate om ajunge înapoi în țara noastră, să fim stăpâni în țara noastră”, a conchis Viorica Blaja.