Povestea unei măicuțe: Cum și de ce a decis să se călugărească

Liniștea de la mănăstire și ce simți fiind aici

În cadrul interviului „Fără Protocol” cu Dorin Galben, maica Nina a mărturisit că iubește liniștea de la Mănăstirea Japca: „Noi venim aici să tindem spre o stare mai presus de fire. Asta e menirea noastră. Este o luptă interioară în inima noastră cu gândurile, patimile, cu tot bagajul de sentimente cu care noi venim la mănăstire. Și asta este o bucurie, că este chemarea lui Dumnezeu”, transmite Știri.md.

Femeia zice că la mănăstire vin deseori oameni care suferă, fie din cauza unui divorț, fie a vreunui deces, însă nu pentru mult timp. La mănăstire trebuie să vii pentru trei lucruri, spune ea: dragostea față de Dumnezeu, pocăință sau răsplata Domnului pentru nevoile omului de pe pământ.

Tinerețea și gândurile la călugărie

La Mănăstirea Japca, maica Nina se află de peste 20 de ani. Acolo a adus-o însuși Dumnezeu, susține ea. Totul s-a întâmplat pe parcursul mai multor ani, de când era foarte tânără.

„Eu mereu mergeam la biserică, cântam în cor, aveam o dragoste pentru cântare, citire”, povestește ea. 

Maica Nina provine dintr-o familie simplă de oameni credincioși. Dragostea față de Dumnezeu a simțit-o de mic copil, datorită părinților și buneilor săi.

„Dorința de a merge la mănăstire mi-a apărut așa, în inimă, de la Dumnezeu. Când am ajuns aici, m-a impresionat atmosfera. Cred că Dumnezeu lucra cumva cu mine, de la început, fără ca eu să-mi dau seama. Deja pe urmă eu am început să cercetez, să citesc creații. La un moment dat mi-am dat seama că eu m-am născut ca să vin aici”, mărturisește maica Nina. 

Cum a decis să se călugărească și cum și-a anunțat părinții

„Am venit acasă, lucram atunci la oraș și am avut concediu. Am stat mai mult acasă și când m-am întors la oraș am simțit tot haosul și gălăgia de acolo, și m-am văzut obosită de atmosfera de la oraș. Am mers la spovedanie și am cerut să merg să vizitez o mănăstire, să stau la ascultare, iar preotul mi-a recomandat Mănăstirea Japca”, relatează ea. 

Părinții, atunci când au aflat, nu s-au împotrivit ca fiica lor să plece la mănăstire. 

„Tata un pic s-a întristat. Îi era jale că eu nu o să fiu cu ei, eu fiind cea mai mare din familie. Nimeni nu a avut nimic împotrivă, pentru că acest lucru nu este unul străin pentru noi. Ei veneau la mine, mă vizitau”, spune maica Nina. 

Toate călugărițele fac multă muncă fizică la mănăstire

La mănăstire, toate măicuțele au diverse responsabilități. Maica Nina nu este o excepție. Ea are grijă de atelierul de croitorie, fiind de profesie croitor. De asemenea, cântă în cor. 

Totodată, maica Nina este responsabilă și de partea medicală a mănăstirii. Aceasta merge, atunci când este nevoie, după medicamente, se adresează medicului de familie, la necesitate, plecând chiar și în raion.

„Fiecare are o responsabilitate aici. După ce terminăm rugăciunea de la biserică, Sfânta Liturghie, fiecare merge la treabă. Eu mai ajut și la albine. Noi nici nu vrem să lenevim, toate maicile sunt harnice, vor să facă ceva”, povestește ea. 

Programul zilnic la mănăstire - trezirea, masa, rugăciunile, munca fizică etc.

Ziua maicilor începe cu rugăciunea de dimineață, pomenirea oamenilor care nu mai sunt printre noi. La ora 10:00, maicile iau prima masă, unde mănâncă ceva ușor, după care fiecare își vede de lucrul său. La ora 16:00, acestea iau masa de seară și la 17:00 începe Vecernia, care durează până la ora 21:00 aproximativ.

„Zilnic noi facem ciorbă, avem felul doi, ceva din legume. De două ori pe săptămână servim pește. Luni, miercuri și vineri ținem post, nu mâncăm lactate, pește. Deja duminică mâncăm ceva lactate și pește. Preparăm terciuri, facem conserve, diferite murături. Noi facem mâncare dietetică, nu putem mânca gras, afumat. De asemenea, nu putem servi mult, nici nu ne place. Avem și deserturi, facem torturi”, povestește maica Nina.

Rugăciunea - discuția cu Dumnezeu

Rugăciunea este foarte importantă, afirmă maica Nina, întrucât prin ea vorbim cu Dumnezeu. Chiar și atunci când muncește, ea este cu gândul la Dumnezeu.

„Rugăciunea te învață totul, te liniștește, te ferește de conflicte. Din practica mea, dacă cineva spune un cuvânt jignitor, Dumnezeu face ca eu să nu-l aud. Personal, la fiecare în parte, rugăciunea înseamnă ceva diferit”, explică maica Nina. 

Cum este Dumnezeu?

„Dumnezeu este iubitor, este dragoste, este pașnic, înțelegător. Uneori, dacă este ceva care îl jignește pe Dumnezeu sau pe aproapele lui, se ia o atitudine mai severă. Dacă te abați, ai nevoie de o altfel de atitudine, mai aspră. Dumnezeu este Tatăl nostru care a creat toată lumea”, spune ea. 

Maica Nina a întâlnit în viața sa oameni sceptici, care nu cred în Dumnezeu. Însă, la nevoie, ei cereau ajutorul lui Dumnezeu și îl primeau. „Dumnezeu li se descoperă la toți”, mărturisește ea.

Decesul tatălui și cum să treci peste pierderea unui om drag

Recent, tatăl maicii Nina a decedat, fiind bolnav de mai mult timp. „Noi, copiii, fiind ocupați fiecare cu viețile lor, nu observam că tata se simte rău. A fost vorba despre Hepatita C, care durează mulți ani și el nu o simte. Acum, după mulți ani, ea s-a transformat în cancer. E o durere mare, dar nu e așa că s-a terminat lumea. Moartea e doar o trecere în veșnicie”, povestește ea.

Chiar dacă se află la mănăstire și are o viziune diferită față de moarte, maica Nina a suferit din cauza pierderii tatălui său. 

„Am simțit durere, am simțit o ruptură. Nu aș spune că am plâns cu toții tare, cu bocete. Aveam o tânguire că ne-am despărțit, că ar fi putut să mai trăiască dacă aflam mai din timp”, mărturisește maica Nina.

Ce este fericirea în viziunea unei călugărițe

„Omul fericit este cel care ascultă de Dumnezeu. Dar asculți când iubești, iar când iubești, asculți, cinstești și ești fericit. Chiar când eram acasă nu am avut parte de ură, am avut mereu parte de fericire, am avut parte de o familie frumoasă. La școală tot așa, la muncă la Chișinău tot. Totuși, la mănăstire, pot spune că mă simt mult mai fericită. Eu mă străduiesc zilnic să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut într-o familie creștină, că am ajuns la mănăstire”, zice maica Nina. 

De ce există atât de multă invidie?

Potrivit maicii Nina, invidia este un viciu cu care oamenii nu vor să lupte, ba din contră - îi dau frâu liber. 

„Cred că așa oamenii s-au depărtat de credință, au pierdut frica de Dumnezeu. Este un păcat să fii invidios. Dacă cineva are mai multe, muncește și tu și o să ai! Multe lucruri negative se întâmplă din cauza invidiei. Trebuie în primul rând să fii om, să ai un bun-simț, să nu-ți calci conștiința în picioare”, este de părere ea.

Mesaj pentru oamenii care se simt rătăciți și nu au parte de liniște

„Eu le-aș propune să vină la mănăstire, pentru că aici te recreezi, stai în liniște, lași telefonul, vii la rugăciune. Este important ca sufletul tău să fie împăcat, să fii alături de Dumnezeu, să te rogi.

Le doresc tuturor să-l cunoască pe Dumnezeu, fiindcă e greu să trăiești fără a-L cunoaște”, susține maica Nina. 

Vizionați întregul interviu mai jos:

Video: Youtube/GALBEN