Patru ani de război în Ucraina: Transformările prin care a trecut R. Moldova

Jurnaliștii de la Europalibera.org au discutat cu cinci experți care ocupau funcții-cheie în momentul invaziei sau le dețin și în prezent, pentru a identifica cele mai importante schimbări produse în această perioadă și caracterul lor – pozitiv sau negativ, permanent sau reversibil, transmite Știri.md.

Nicu Popescu, fost ministru al Afacerilor Externe, susține că cea mai mare schimbare adusă de război este revenirea agresiunii militare la scară largă pe continentul european.

În opinia sa, după 2022, aderarea la Uniunea Europeană nu mai înseamnă doar prosperitate economică și consolidare democratică, ci și pace și securitate.

„În condițiile în care dreptul internațional protejează tot mai puțin statele vulnerabile, integrarea profundă în spațiul european – politic, economic și chiar militar – devine o necesitate”, afirmă Popescu.

El subliniază că, atâta timp cât războiul continuă, nu poate fi vorba despre schimbări pozitive în ansamblu, deoarece riscurile de securitate persistă și vor rămâne actuale ani sau chiar decenii.

Stanislav Secrieru, consilier al președintelui R. Moldova, Maia Sandu, consideră că principala lecție a ultimilor patru ani este că pacea nu este un dat.

Potrivit acestuia, unul dintre obiectivele declarate ale Kremlinului a fost crearea unui coridor terestru spre Republica Moldova – scenariu care ar fi pus sub semnul întrebării existența statului. Faptul că acesta nu s-a materializat se datorează rezistenței Ucrainei.

În paralel, Republica Moldova s-a confruntat cu încălcări repetate ale spațiului aerian de către rachete și drone rusești, precum și cu intensificarea atacurilor hibride: manipulare informațională, presiuni energetice, tentative de destabilizare politică și atacuri cibernetice.

„Neutralitatea nu înseamnă protecție automată”, afirmă Secrieru, adăugând că investițiile în apărare aeriană, reziliență instituțională și securitate energetică sunt esențiale pentru protejarea populației.

Oazu Nantoi explică faptul că agresiunea Rusiei a determinat Ucraina să închidă, la 28 februarie 2022, segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, conștientizând riscurile legate de prezența militară rusă în stânga Nistrului.

Potrivit lui Nantoi, regimul de la Tiraspol a devenit practic izolat de Moscova, iar Kievul a transmis mesaje ferme privind eventuale provocări orchestrate de Rusia.

Totodată, cristalizarea poziției Ucrainei față de regiunea transnistreană a început încă după anexarea Crimeei în 2014, când Kievul a respins scenariile de „transnistrizare” a propriei țări.

În prezent, Ucraina este văzută drept un partener credibil al Chișinăului, iar perspectiva aderării ambelor state la UE ar putea deschide noi oportunități pentru o soluționare pașnică a conflictului transnistrean.

Ex-ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării, Dumitru Alaiba, afirmă că războiul a declanșat cea mai gravă criză economică din ultimele decenii: inflație accelerată, lanțuri logistice rupte, exporturi blocate și șantaj energetic.

În același timp, autoritățile au lansat reforme pentru stimularea investițiilor și reducerea birocrației, mizând pe digitalizare și integrarea economică accelerată în piața UE.

„Eram șantajabili de Gazprom. Suntem liberi”, afirmă Alaiba, subliniind că investițiile private au crescut opt trimestre consecutiv, iar economia ar putea intra într-o fază de consolidare începând cu 2025, dacă reformele sunt menținute.

Ian Feldman, președintele Consiliului pentru Egalitate, atrage atenția că societatea moldovenească a demonstrat empatie față de refugiații ucraineni, însă relațiile interetnice au devenit, pe alocuri, mai complicate.

Discursurile xenofobe și instigatoare la discriminare au fost prezente în ultimele campanii electorale, iar discriminarea pe criteriul de limbă continuă să afecteze atât minoritățile locale, cât și refugiații.

Totuși, Feldam consideră că nicio schimbare nu este ireversibilă: „Avem nevoie de dorința de a asculta vocile minorităților și de voința de a îmbunătăți situația”.