Paternitate asumată. Cum un tată din nordul țării își crește singur cei doi copii

Este și cazul lui Vasile Cozmac, care de cinci ani își crește singur cei doi copii, împărțindu-și zilnic timpul între muncă și responsabilitățile de acasă, transmite Știri.md cu referire la tvn.md.

Vasile Cozmac, tata: „Dimineața fata la școală, aici gimnaziul s-a închis și pleacă cu autobuzul școlar la Fălești, ea pleacă mai devreme, deoarece la 7:20 este autobuzul, noi cu băiatul mai târziu, el la 8:30 la grădiniță, îl duc la grădiniță și merg la serviciu. Până la orele 16 sunt aici, după îl iau pe băiat acasă și acasă deja ne ocupăm de hrana copiilor, întreb cum a trecut ziua și după lucrul la calculator.”

Ziua lui este împărțită între muncă și familie. Și-a luat două joburi pentru a acoperi cheltuielile, iar timp liber are tot mai rar.

Vasile Cozmac, tata: „Eu activez la două job-uri, cea principală aici la bibliotecă și mai este una oficială, acolo sunt mai puține ore în cadrul unui atelier de confecționare a instrumentelor muzicale, prietenii mei se ocupă și eu îndeplinesc funcția de manager de logistică, mă ocup de transportarea instrumentelor muzicale aici din poștă.”

Cu toate acestea, spune că adevărata provocare nu este doar întreținerea financiară, ci prezența emoțională în viața copiilor.

Vasile Cozmac, tata: „Munca ca munca, dar trebuie lor maximal să le acord atenție... este cel mai principal ca ei să simtă acum grijă și atenție, cel mai important este să găsesc timp să petrec cu dânșii. Fiul chiar are nevoie de atenție, mereu este lângă mine tata – tata, hai să facem asta.”

În realitate, implicarea lui Vasile arată o formă de paternitate în care grija zilnică, dialogul și afecțiunea sunt esențiale.

Vasile Cozmac, tata: „Citim înainte de somn, uneori ascultăm înainte de culcare povești audio când eu sunt foarte epuizat, dar mă strădui cel mai mult să citesc eu din cărți și aleg așa povești care mi-au plăcut mie când eram mic și lui îi plac.”

Copiii îl percep nu doar ca părinte, ci ca partener de joacă și sprijin.

Bogdan Cozmac, fiul: „Eu pot cu tată să mă joc în șah sau dame, în general eu pot juca dame. Mă învață să studiez bine, să fiu băiat bravo. Tatăl meu este cel mai bravo.”

Potrivit educatorilor, povestea lui Vasile Cozmac nu este doar despre un tată care își crește copiii. Este despre redefinirea unui rol. Despre bărbați care ies din tipare și asumă, fără etichete, responsabilitatea deplină a îngrijirii și educației.

Natalia Cucoș, educatoarea: „Familia Cozmac, tatăl educă un băiat Bogdan care vine la noi la grădiniță, tata îl educă foarte bine, băiatul crește unul pozitiv, plin de curiozități, priceput, are grijă cum vorbește și ce face. Tatăl este un părinte activ, participă la toate activitățile noastre comune chiar și la bibliotecă.”

Experiența lui Vasile Cozmac arată că implicarea paternă nu este o excepție, ci o posibilitate reală. Una care, dincolo de dificultăți, construiește relații solide și modele de viață pentru generațiile viitoare.

„Tu ești cel mai bun prieten… Mulțumesc.”