Pastorala de Paști a Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir
Sărbătoarea Sfintelor Paşti este Ziua Împărăţiei lui Dumnezeu. Să nu ne înstrăinăm unul de altul şi să nu ne învrăjbim din cauza sau de dragul unor lucruri efemere, să nu pierdem sufletele prin ură, ci să câştigăm prin dragoste Împărăţia, trăind în pace.
Este adresarea către creştinii ortodocşi a Mitropolitului Chişinăului şi al Întregii Moldove, Vladimir, cu ocazia Învierii lui Hristos, în Pastorala de Paşti din acest an, transmite Știri.md cu referire la Trm.md.
„Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi preoţi şi diaconi, cuvioşi monahi şi monahii, drept-slăvitori creştini. Luminatul Praznic al Învierii Mântuitorului ne oferă bucuria de a vă întâmpina cu vestirea îngerească: „Hristos a Înviat!”
Slăvitul şi vrednicul de laudă, Apostolul Pavel, ne îndeamnă să ne bucurăm întru Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Răstignit şi Înviat, Cel ce a călcat moartea şi a biruit iadul. Omul credincios, „sărac cu duhul”, „flămând şi însetat”(Matei 5,3-6) de dreptatea Domnului, nu caută bucuria şi sensul vieţii în „rodul de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit” (Psalmul 4, 7), nici nu se satisface cu bucurii lumeşti şi mercantile, ci desfătarea sufletului lui este Iisus, Biruitorul morţii, Cel ce prin Înviere „a însemnat peste noi lumina feţei Sale” (Psalmul 4,6).
Trăind în Lumina Învierii, credinciosul se lasă stăpânit de „Hristos, Adevăratul Dumnezeu, Cel ce are stăpânire asupra vieţii şi a morţii”(Ecfonis liturgic). Astfel nu mai este cuprins de frica acestei lumi, care tinde să devină tot mai violentă, nu mai este biruit de întristarea şi deznădejdea, ce vin din instabilitatea şi nesiguranţa societăţii, ci bucuria şi „nădejdea lui, spre Domnul Dumnezeul lui”(Psalmul 145, 5).
Această bucurie şi nădejde o împărtăşeşte cu toţi: cu familia şi comunitatea; cu fraţii şi rudeniile; cu prietenii şi străinii; cu cei de aproape şi cei de mai departe; cu cei dragi şi cu cei ce au ajuns în supărare. „Luminându-se cu prăznuirea”(Stihirile Paştilor), caută să biruie iadul urii şi supărării dintre ei. Îşi cere iertare şi toate le iartă. Nu mai aminteşte de cele vechi, nu mai pomeneşte de cele rele.
Pe toate le socoate nevrednice de a fi păstrate, dacă strică dragostea dintre fraţi. Banul pierdut, cinstea rănită, ascensiunea în carieră zădărnicită, biruinţa în curse şi competiţii împiedicată, nimic din acestea nu-l opresc de a ierta „toate pentru Înviere”( Stihirile Paştilor) şi a se împăca cu toţi. Renunţând la ele şi iertând, se poate dobândi Împărăţia lui Dumnezeu, iar exagerându-le valoarea şi preferându-le în locul păcii lui Hristos între fraţi, se poate ajunge a fi „aruncat în întunericul cel mai din afară” (Matei 22, 13).
Iubiţii mei fraţi, cei din ţară şi cei din diasporă,
Sărbătoarea Sfintelor Paşti este Ziua Împărăţiei lui Dumnezeu „pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34) celor ce lucrează faptele dragostei de aproapele.
Dragii mei, să nu ne înstrăinăm unul de altul şi să nu ne învrăjbim din cauza sau de dragul unor lucruri efemere, căci spune dumnezeiescul Cuvânt „ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Să nu pierdem sufletele prin ură, ci să câştigăm prin dragoste Împărăţia, trăind în pace „Ziua, pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea” (Psalmul 117, 24)".
Adevărat a Înviat!