Pasiune fără pauză: Povestea pescarului care nu ratează nicio zi la iazul din sat
Cu toții știm că pescarii sunt bancagii de fire, dar și norocoși, că, de altfel, nu-i ajută nici cea mai bună momeală pentru pești. Jurnalistul Alexandru Leahu a aflat povestea unui pescar pasionat, care, în fiecare zi, merge la iazul din sat, pentru că astfel se înviorează, spune el.
Foto: Captură videoCunoscut lucru din bătrâni: iarna, se pescuiește, dar, cel puțin, în doi. O știe și nea Petru Navroțchi din Ghidighici. Vine zilnic pe gheață, împreună cu prietenul său, Gavrușa, transmite Știri.md cu referire la tvrmoldova.md.
„În fiecare dimineață o oră sunt la pescuit. Asta la mine este în loc de înviorare. Iată, copacul cela, 25 de metri în partea stângă, casa îi pe digul de la Ghidighici, am ieșit dimineață 100 de gâturi de aer curat și am dat la păsări, înainte e ziua”, spune Petru Navroțchi.
Încă de mic, e norocos la prins pește. Nu are unelte scumpe, doar niște șmecherii.
„Eu sunt de pe malul Nistrului din Vadul lui Rașcov. Cu tata mergeam la pescuit de la doi ani și iată deja de 70 de ani. Anul acesta, e anul meu, anul calului. Am noroc unde mă duc. Mințim peștele, cum omul este mințit la fel și peștele. Avem și viermișori, dar nu merge. În picioare e sănătatea. Cum stai așezat, vine baba Ileana după tine.”
Când se află pe gheață, nu schimbă obiceiul niciodată. Iar când iernile erau mai grele...: „Mergeau cu mașinile. Pescuiau cu mașinile, pe mijlocul iazului erau vreo 35 cm.”
În experiența sa, a prins de toate: „... caras, biban, plătică, cel mai tare îmi place bibanul. Din el îmi place cum iese supa de pește.”
Mai este și bancagiu de fire.
„Mă trezesc dimineață. Dacă dispoziția e bună și la mine și la soție, atunci iau mămăligă, dacă e rea, iau râme. Pfu! Eu am trăit o viață și nu am mai înțeles când femeia are dispoziție și când nu.”
Uneori, sunt zile când pescuiește de dimineață până seara, chiar dacă e un frig de nu vrei să ieși din casă.
„Cum să vă spun eu. Eu nu vin pentru pește, eu vin pentru plăcere. E o plăcere și odihnă. În curând o să avem 50 de ani de când suntem împreună, dar ea nu a înțeles ce faci tu acolo, pește nu-i, dar tu stai. Eu îi spun că asta e o plăcere, odihnă. Care sunt pescari o să mă înțeleagă. Răbdare, veniți la pescuit pentru că asta-i sănătate. Iată-l. Răbdare la oameni, dar femeile să-i creadă pe pescari că asta e o boală.”