Este vorba despre interpretul moldovean Pasha Parfeny, care afirmă că s-a gândit nu de puține ori să plece din Republica Moldova, dar oamenii buni, care mai sunt astăzi în țară, l-au oprit să facă acest pas, transmite Știri.md cu referire la noi.md.

Ce simte atunci când rostește cuvântul „acasă”, dar și ce mesaj le-ar transmite moldovenilor, care au ales calea pribegiei, aflați în continuare: În continuare puteți citi textul interviului:

Eu sunt fidel oamenilor în primul rând, pentru că dacă nu ar trăi acești oameni aici, atunci nu știu de ce eu m-aș mai afla în Moldova.

Eu niciodată nu-i critic pe cei care au plecat și care au reușit să găsească un trai mai bun și au găsit a doua casă. Pentru că, până la urmă, noi nu suntem copaci, dar mai mult păsări - așa mă gândesc că suntem noi.

Venim aici, mergem acolo. În secolul XXI avem toate opțiunile ca să trăim viața mult mai diversificat.

Te bântuie gândul vreodată să te muţi cu traiul peste hotare?

Nu mi se pare greșit să te gândești la asta sau să te întrebi unde aș mai vrea să trăiesc un pic. Până la urmă, putem percepe orice călătorie sau orice emigrare ca un fel de aventură sau o vacanță lungă.

Ce înseamnă pentru tine „acasă”?

E un cuvânt cu o definiție foarte importantă, care stă la baza multor emoții și care ne face să ne aducem aminte de tot binele și răul care se întâmplă la noi. E un amalgam de gânduri, dar totuși sunt mai mult gânduri pozitive. Cu acasă noi asociem mama, tata, prietenii și așa mai departe.

Ce și-ar dori Pasha Parfeny să se întâmple peste 10 ani?

Eu aș vrea ca în zece ani să am alături toate rudele sănătoase și fericite. Vorbind de profesie, aș vrea să mai scot piese și mai frumoase, cu un mesaj mai profund și explicit. Să continui să fiu o persoană creativă, care va căuta diferite sensuri ale vieții. Mie îmi place și să călătoresc.

Contează nu destinația, dar direcția. Ce le-ai spune moldovenilor plecați peste hotare?

Eu i-aș ruga să participe mai activ în viața noastră socială, în tot ce înseamnă democrație, în tot ce înseamnă libertatea de exprimare și așa mai departe, pentru că doar comunicând și spunând ceva, vocea noastră poate fi auzită.

Noi suntem mulți, iar dacă ne-am putea organiza, să credem unul în altul și să punem mai presus binele comun decât binele personal, cred că asta ar schimba mult viața noastră comună.