În cadrul proiectului „Femeile nu tac” cu Adrian Prodan, Jana Minascurta a mărturisit că este originară din raionul Soroca. A avut parte de o copilărie dificilă, pentru că nu a fost alături de mama sa. Despre tatăl ei nu cunoaște nimic, transmite Știri.md.

„El a părăsit-o pe mama mea când ea era însărcinată. Știu doar că îl cheamă Valeriu. Nu l-am văzut niciodată, nici pe fotografii”, povestește ea.

Când Jana avea 6-7 ani, mama sa a început să consume mai des alcool. Și, deși femeia nu pleca departe, fata era nevoită să stea mai mereu singură acasă.

„Când aveam 8-9 ani am fost luată la Casa pentru Copii. Asistenta socială m-a văzut singură afară și m-a întrebat unde este mama mea și eu le-am zis că nu știu. Era ziua, eu eram într-un parc din apropierea casei noastre. Atunci ei mi-au zis că o să mă ia și o să mă ducă. Eu nu am înțeles din start ce se întâmplă. Mama a venit atunci și mi-a zis că o să mă ia acasă, dar de atunci nu am mai văzut-o”, povestește Jana.

Toți angajații orfelinatului se comportau frumos cu copiii. Mai mult, deseori ei primeau cadouri de la diferite organizații.

„Evident că erau și reguli care trebuiau respectate, dar cred că pe baza acestor reguli am crescut cu toții niște copii bravi și educați”, susține ea.

Jana spune că pe parcursul anilor a înțeles că, decât să crești într-o familie în care părinții sunt indiferenți, mai bine să crești fără ei. „Mi-a trebuit mult timp ca să înțeleg asta”, zice ea.

După absolvirea gimnaziului, Jana a mers la studii la Colegiul de Coregrafie din Soroca, chiar dacă mereu și-a dorit să aleagă specialitatea asistență socială. Tânăra se întreținea din bursa socială și locuia la cămin.

După Colegiu, Jana a început studiile la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”. Totuși, din motiv că avea nevoie de bani pentru a se întreține și petrecea timp la serviciu, ea nu a putut combina jobul cu studiile.

A locuit șase ani la Chișinău, după care a mers să muncească în Turcia.

„Am mers pe timp de sezon, în Alanya. Lucram într-un restaurant de cinci stele dintr-un hotel foarte frumos, în calitate de chelner. Nu cunoșteam limba turcă, vorbeam în rusă, română și puțin engleză. Cu timpul am învățat și limba turcă. Am avut noroc de colegi foarte buni, care m-au ajutat”, își amintește tânăra.

Chiar dacă îi era frică să meargă în Turcia de una singură, datorită cunoscuților săi a decis totuși să încerce.

„Când am văzut că cer de la noi multe documente, că totul se achită, că mi-au propus un salariu mediu, nu foarte mare, am zis să încerc”, relatează ea.

În scurt timp, Jana a făcut cunoștință cu un bărbat. Atunci, ea avea 26 de ani. Bărbatul era din Uzbekistan și muncea în Turcia în calitate de bucătar. Cei doi au început o relație și, după o vreme, s-au căsătorit.

„El nu consuma alcool, nu fuma. Era cu patru ani mai mic decât mine, dar nu m-a deranjat acest lucru. L-am primit așa cum este”, spune ea.

Familia bărbatului a reacționat urât când a aflat despre căsnicia lor, din cauză că Jana este din altă țară și are o altă religie.

„Ei nici nu voiau să mă vadă, să mă audă, nu voiau să vin în casa lor. Ei voiau o fată din țara lor pentru el. Erau categoric împotriva mea”, povestește Jana.

Mai mult, Jana a fost amenințată de familia soțului: „Mă amenințau cu diferite prostii, că o să-mi rupă capul, picioarele”.

Cu toate astea, Jana a decis să se mute cu traiul în Uzbekistan, alături de soțul său, în casa socrilor.

„Eu mă trezeam la ora 06:00, măturam, făceam curat. Trebuia să pregătesc mâncarea lor, chiar dacă eu nu cunoșteam nimic. Mă certau pentru tot, că nu am pus ceva cum trebuie, că nu am făcut ceva corect. Mereu mi se făcea observație. Eu primeam peste cap și din partea soacrei, și din partea soțului. Eu încercam să vorbesc cu soțul, îi propuneam să ne mutăm de la părinții lui”, mai povestește Jana.

Soacra și întreaga familie a bărbatului luau decizii în numele soțului Janei.

Cu timpul, pentru soțul său, tânăra a decis să accepte islamul. „Inițial el îmi permiteam mai multe lucruri. Ulterior eu am aflat că el prea multe îmi permitea, față de ceea ce fac alte femei. După căsătorie, eu nu puteam ieși afară după ora 18:00. Eu nu am avut o căsătorie romantică, să ieșim afară, să ne plimbăm, să bem o cafea. Pentru tot ce făceam eu trebuia să cer voie de la soacră și soț”, spune ea.

Căsnicia lor a durat patru ani și, după toate cele trăite, tânăra regretă că s-a căsătorit cu el.

„Acum eu nu pot să cred că am să mai permit să mai am o familie. Nu cred că se va întâmpla asta. Am trecut prin foarte multe greutăți”, susține Jana.

Mai mult, soacra sa nici măcar nu s-a bucurat de nașterea nepotului ei. După ce a revenit acasă de la maternitate, s-a odihnit doar o lună, după care soacra sa a început să o oblige să se ocupe iarăși de toate treburile casnice.

„Eram ca o sclavă, nici nu-mi permitea să dorm. De parcă nu eram soție, ci o femeie de casă, care face curat, care gătește. (…) Ea mai dădea un pic de atenție copilului, dar nu prea. După ce soțul a mers din nou la muncă, ea din nou a început să mă provoace. Odată m-a apucat de păr și îmi dădea cu pumnii în cap. Ne-am certat atunci foarte tare”, își amintește Jana.

Primul an de căsnicie a fost frumos, însă apoi viața ei a devenit un adevărat coșmar.

După patru ani, Jana a discutat cu soțul său, l-a rugat să-i cumpere un bilet spre Republica Moldova și a divorțat.

„Am avut noroc că copilul meu nu avea trei ani și judecata nu mi-l putea lua. El nici nu a zis nimic, mi-a permis să plec”, spune Jana.

Urmăriți întreaga emisiune mai jos:

Video: Youtube/Prodan Adrian