O bătrână de 80 de ani crește singură un copil abandonat de mamă. „Bunică, tu n-o să mori”

Ajunsă la vârsta când ar trebui să se odihnească, să mai stea la sfat cu vecinele, mătușa Efrosinia are elev. Dimineața îl trimite la școală, la prânz îl întâlnește, iar seara trebuie să pregătească orele pentru a doua zi. „Am luat totul de la început. Știți, acum e mult mai multă responsabilitate decât cum era odată. Când îi aveam pe ai mei copiii, parcă a trecut totul altfel. Ori că eram la serviciu, veneam seara și totul era în grabă. Acum vă pot spune că trăiesc momentul, doar că … sănătatea mă mai dă de sminteală”, ne spune femeia.

Părăsit de mamă

Ionel are 9 ani și învață în clasa a treia. Este un băiat sârguincios și iubit de profesori. Îl laudă și vecinii, cărora le mai aduce din când în când câte o cană cu apă. Nu știe unde  îi este mama, pentru că de trei ani nu a mai văzut-o. „Maică-sa a locuit împreună cu feciorul meu. Când s-a întors de la muncă de la Moscova a venit cu tot cu ea și băiețel, pe atunci avea cinci ani. Au locuit o perioadă aici, dar nu era ea de familie. Numai necaz din urma ei și în sat. Băiatul meu s-a dus la Moscova, iar ea rămăsese acasă. Nu a zăbovit mult și mi-a spus că se duce din urma lui, dar nu a mai ajuns nici la el și nici nu mai știm nimic de ea. În primul an de când plecase, mai telefona, dar pe urmă a uitat cu totul de noi. Nici nu mai știm pe unde este”, oftează mătușa Efrosinia.

Între timp, feciorul și-a găsit o altă nevastă, iar copilul a rămas să locuiască la bătrână. „Unde să-l alung de la casă? Eu atât de mult m-am obișnuit că nu mai pot fără  el. E mângâierea mea la bătrânețe. Să vedeți cum mă strigă: Bunicuță! Bunicuță! Ce bucurie e alta când vezi că un copil e sănătos și te bucură”, ne spune femeia

Își crește nepotul din pensie

Singurii bani care ajung pentru întreținere în familia mătușii Efrosinia sunt cei din pensia de puțin peste o mie de lei pe care o primește. De acești bani îi cumpără rechizite copilului, îi dă câte un ban de vreo bomboană sau înghețată, sau îi cumpăr ceva de îmbrăcat. „Bogdaproste, flămânzi nu ne-am culcat niciodată. Nu are telefon scump ca alți copiii, nu are internet în casă, dar e îmbrăcat și sătul. De îmbrăcat îi mai dau și fetele, ce le rămâne de la băieții lor, că pentru purtat de zi cu zi nu îi trebuie chiar să fie în rând cu moda. Dar i-am cumpărat și costum, pantofi așa cum a vrut. Îl țin în rând cu toții. Primesc pensia. Ce nu-mi ajunge, iată am niște căprițe și mai fac câte un boț de brânză și îl vând. Ne descurcăm, nu ne plângem. De-am avea sănătate”, zâmbește mătușa Efrosinia.

Învață în rând cu nepotul

Provocarea cea mai mare de acum a bătrânii sunt temele pentru acasă pe care trebuie să le facă cu nepotul. „Nu am avut când le pregăti cu copiii mei biologici și chiar cu nepoții de sânge, iată că le fac cu cei vitregi. Mai greu îmi este la limba franceză, că nu o știu, dar la restul sunt în pas cu temele lui și împreună ne descurcăm. Citim împreună, rezolvăm. Dacă nu ne iese ceva, ne mai ducem pe la vecinii mai tineri. Ieșire din situație găsim noi până la urmă. Nu merge a doua zi la școală cu lecțiile nepregătite”, zâmbește femeia.

Văduvă cu patru copii

Nici viața de până acum a mătușii Efrosinia nu a fost una ușoară. La nici 40 de ani împliniți, aceasta a rămas văduvă. Avea de crescut și educat patru copii. Cel mai mic împlinise 14 ani. „Nu mi-a fost deloc ușor, pentru că erau la vârsta când trebuia să le dau un rost în viață, și nu erau vremuri bune atunci. Nu au terminat universități, dar sunt aranjați în viața. Am doi băieți și două fete, toți deja cu familii și copiii. Unul dintre băieți nu prea are noroc în viață. A întâlnit iată mama acestui copilaș. Măcar să fi trăit cu ea, dar așa…. Acum trăiește cu altă femeie. Îmi spune că se împacă și îi e bine. Dar știți ce spun eu: Așa a vrut Domnul, că dacă nu era să ajungă în familia mea, cine știe unde era băiețașul acesta acum. Mai știi, poate el e cel care îmi va aduce ultima cană cu apă la pat. El este mângâierea mea de acum. Vin și nepoții la mine, dar pleacă repede la casa lor, la părinți. Acum însă eu nu rămân singură, dar cu Ionel. Se mai duce și el pe la ei, dar nu pe mult. Nu îi prea plac vizitele. Pe unde nu s-ar duce vine repejor acasă”, susține mătușa Efrosinia în timp ce-și netezea pe cap nepotul vitreg, scrie moldnova.eu

Nu iese din cuvântul bătrânei și o ajută în toate. „Uneori îl mai trimit la joacă, dar el tot vine și mă întreabă ce să mă mai ajute. Îl întreb într-o zi: Ce vei face măi Ionel când eu voi muri? Dar el: Bunică, tu nu o să mori că nu ai când acum. Trebuie să mă crești și să mă însori. Am zâmbit și eu. Mă rog Domnului să mă țină pe picioare măcar încă vreo câțiva ani, să-l mai ridic oleacă”, suspină bunica Efrosinia.