Nouă sate din Moldova au rămas fără locuitori. Rezultatele finale ale Recensământului

Recensământul din 2024 s-a desfășurat în perioada 8 aprilie – 7 iulie, în 35 de unități administrativ-teritoriale de nivelul doi. A fost recenzată populația din 1.525 de localități, din totalul de 1.682 existente în țară. Dintre acestea, 55 sunt localități urbane, 842 sunt sate sau comune, iar 628 sunt localități din componența comunelor și orașelor sau municipiilor, transmite Știri.md.

Potrivit datelor BNS, populația totală cu reședință obișnuită era de 2.409.200 de persoane. Dintre acestea, 1.119.000 locuiau în mediul urban, ceea ce înseamnă 46,4%, iar 1.290.200 locuiau în mediul rural, adică 53,6%.

După numărul de locuitori, cele mai multe localități din Republica Moldova se încadrau în categoria 500–999 de persoane. Este vorba despre 403 localități, dintre care doar două urbane. Alte 328 de localități aveau între 200 și 499 de locuitori, toate fiind rurale. În 300 de localități locuiau între 1.000 și 1.999 de persoane, dintre care cinci urbane.

Totodată, 192 de localități aveau între 50 și 199 de locuitori, toate rurale, iar 109 localități aveau între 1 și 49 de persoane. Alte 135 de localități aveau între 2.000 și 4.999 de locuitori, dintre care 11 urbane.

În categoria 5.000–9.999 de locuitori intrau 28 de localități, dintre care 17 urbane, iar în categoria 10.000–19.999 de locuitori erau 14 localități, dintre care 13 urbane. Cinci localități aveau între 20.000 și 49.999 de persoane, toate fiind urbane.

O singură localitate avea între 50.000 și 99.999 de locuitori, municipiul Bălți, iar o singură localitate depășea pragul de 100.000 de persoane, municipiul Chișinău.

Cel mai mare număr de populație era concentrat în Chișinău, cu 567.000 de persoane, ceea ce reprezintă 23,5% din populația totală a țării. După această categorie urmează localitățile cu 1.000–1.999 de locuitori, care adunau 17,5% din populația totală, cele cu 2.000–4.999 de persoane, cu 16,6%, și localitățile cu 500–999 de locuitori, cu 12%.

La polul opus, localitățile foarte mici au o pondere redusă în populația totală. Cele cu sub 50 de persoane reprezintă doar 0,1% din populația țării, iar cele cu 50–199 de locuitori au o pondere de 1%. Municipiul Bălți concentra 3,8% din populația totală a țării.

În cazul populației urbane, Chișinăul concentra 50,7% din totalul populației din orașe, iar Bălțiul 8,1%. O pondere importantă o aveau și orașele cu 10.000–19.999 de locuitori, care reprezentau 15,4% din populația urbană, urmate de orașele cu 5.000–9.999 de locuitori, cu 11%, și de cele cu 20.000–49.999 de locuitori, cu 10,5%.

În mediul rural, 32,2% din populația de la sate era concentrată în localitățile cu 1.000–1.999 de locuitori. Alte 28% locuiau în sate cu 2.000–4.999 de persoane, iar 22,4% în localități cu 500–999 de persoane.

Cea mai mare localitate urbană din țară este municipiul Chișinău, cu 567.000 de locuitori, iar cea mai mică este orașul Frunză din raionul Ocnița, cu 581 de persoane.

Dintre localitățile rurale, cea mai mare este satul Stăuceni, cu 10.600 de locuitori. Urmează Băcioi, cu 9.300 de persoane, și Bubuieci, cu 8.600 de locuitori. Toate trei fac parte din municipiul Chișinău.

Datele recensământului arată și amploarea depopulării în unele sate. În total, 176 de sate aveau sub 100 de locuitori, inclusiv 29 cu mai puțin de 10 persoane. Patru localități aveau câte un singur locuitor, iar în alte nouă localități nu a fost înregistrată nicio persoană cu reședință obișnuită.

Este vorba despre satele Caraiman din raionul Dondușeni, Chetrișul Nou din raionul Fălești, Frumușica Nouă din raionul Florești, Stălinești din raionul Ocnița, Nistreni din raionul Rezina, Gavrilovca din raionul Sîngerei, Dărcăuții Noi din raionul Soroca, precum și Dobrușa și Bondareuca din raionul Telenești.

La nivelul regiunilor de dezvoltare, în afară de municipiul Chișinău, cea mai mare localitate din regiunea Nord este Bălți, cu 90.900 de locuitori. În regiunea Centru, cea mai mare localitate este Ungheni, cu 26.400 de persoane, în regiunea Sud este Cahul, cu 22.200, iar în UTA Găgăuzia este Comrat, cu 19.100 de locuitori.

Cele mai mari localități rurale pe regiuni sunt Pelinia din raionul Drochia, cu 4.900 de persoane, în regiunea Nord, Costești din raionul Ialoveni, cu 8.400 de locuitori, în regiunea Centru, Talmaza din raionul Ștefan Vodă, cu 4.400 de persoane, în regiunea Sud, și Congaz, cu 8.200 de locuitori, în UTA Găgăuzia.

După numărul de localități, regiunea Centru se află pe primul loc, cu 596 de localități, dintre care 14 urbane și 582 rurale. Urmează regiunea Nord, cu 572 de localități, dintre care 20 urbane și 552 rurale, regiunea Sud, cu 290 de localități, dintre care 11 urbane și 279 rurale, municipiul Chișinău, cu 35 de localități, și UTA Găgăuzia, cu 32. Cel mai mare număr de localități urbane îl are regiunea Nord, iar cel mai mic, UTA Găgăuzia.

La nivel de raioane și municipii, Fălești are cel mai mare număr de localități, 76. Urmează Orhei, cu 75, și Florești și Ungheni, cu câte 74. Cel mai mic număr de localități se înregistrează în municipiul Bălți, cu 3, în raionul Basarabeasca, cu 10, și în raionul Dubăsari, cu 12. Municipiul Chișinău are cele mai multe localități urbane, șapte, în timp ce raionul Dubăsari nu are nicio localitate urbană.

Datele arată și cum sunt formate unitățile administrativ-teritoriale de nivelul întâi. Astfel, 501 aveau în componență o singură localitate, 231 includeau câte două localități, 118 aveau câte trei, 32 includeau câte patru, 10 aveau câte cinci, iar cinci unități administrativ-teritoriale aveau câte șase localități.

Structura pe sexe la nivel național arată că femeile reprezintă 52,8% din populație, iar bărbații 47,2%.

În localitățile cu peste 10 locuitori, cea mai mare pondere a populației feminine a fost înregistrată în Rusca, raionul Hîncești, unde femeile reprezentau 89,9% din total. Cea mai mare pondere a populației masculine a fost în localitatea Florești din raionul Anenii Noi, cu 87,9%. BNS explică aceste diferențe prin existența spațiilor colective de locuit în care predomină persoane de un anumit sex.

Diferențe mari apar și la structura pe vârste, mai ales în localitățile mici. În opt localități, peste 35% din populație era sub vârsta aptă de muncă, comparativ cu media națională de 20,5%. În 19 localități, peste 70% din populație era de vârstă aptă de muncă, față de media pe țară de 55,7%. În alte 24 de localități, peste jumătate dintre locuitori erau peste vârsta aptă de muncă, în timp ce media națională era de 23,8%.

La data recensământului, în spațiile colective de locuit trăiau 22.800 de persoane, adică 0,9% din populația totală. Dintre acestea, 8.500 locuiau în Chișinău, ceea ce reprezintă 37,3% din totalul persoanelor aflate în astfel de spații. Bălțiul urmează cu 1.500 de persoane.

În întovărășirile pomicole recenzate locuiau 11.900 de persoane, ceea ce reprezintă 0,5% din populația totală a țării. Majoritatea, 8.100 de persoane, se aflau în întovărășirile pomicole din municipiul Chișinău.

Cel mai mare număr de locuitori din cadrul întovărășirilor pomicole a fost înregistrat în satul Dumbrava din comuna Trușeni, municipiul Chișinău, unde locuiau 2.300 de persoane. Aceasta înseamnă 71,5% din totalul populației localității.