În icoana „Intrarea Domnului în Ierusalim” Mântuitorul, împreună cu apostolii, intrând triumfal în oraș, sunt întâmpinați de orășeni cu ramuri de curmal ca simbol al bucuriei și al sărbătorii. Deși venea călare pe un asin, oamenii i-au oferit Mântuitorului aceste ramuri ca unui Biruitor al morții, drept răsplată și mulțumire pentru minunea săvârșită în ajun – de înviere a lui Lazăr. Unii din mulțime, de bucuria pe care o trăiau, își scoteau hainele, așternându-le în calea Lui, menționează Adelaida Chiroșca, transmite Știri.md cu referire la ipn.md.

La Ierusalim vor urma alte două evenimente cu profunde semnificații simbolice şi duhovnicești: „Cina cea de Taină”, „Rugăciunea din grădina Ghetsimani”. Scenele de la „Cina cea de Taină”, inspirate din evangheliile sinoptice, au reflectat de obicei două subiecte care au avut loc în cadrul evenimentului – dezvăluirea trădării lui Iuda şi instituirea Sfintei Euharistii. În imaginile ce evocă dezvăluirea trădării, precizează cercetătorul științific, Iisus este zugrăvit stând la masă, în stânga lui se află apostolul Ioan care își reazemă capul fie pe umărul Lui, fie se apleacă la pieptul Lui Hristos, în dreapta fiind reprezentat apostolul Petru. În imaginile care reflectă instituirea Sfintei Euharistii, Iisus binecuvântează pâinea şi vinul, ucenicii fiind reprezentați în atitudine solemnă, unii cu mâinile în rugăciune, alţii privind cu pietate spre Învăţător.

Episodul „Rugăciunea din grădina Ghetsimani” a avut loc în noaptea înainte de Prinderea Lui Iisus Hristos, fiind considerat ca cel ce precedă Ciclul Patimilor. Din povestirile apostolilor aflăm că Hristos cu ucenicii se îndreaptă spre Grădina Ghetsimani din muntele Măslinilor, unde venea deseori să se roage. Evangheliștii menționează că Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Său de trei ori, revenind de fiecare dată spre ucenicii, pe care îi găsea dormitând și pe care îi îndemna de fiecare dată să lupte cu slăbiciunea trupească și s-o întărească pe cea a spiritului.

Icoana pascală „Învierea Domnului” reprezintă una dintre sărbătorile centrale ale creștinismului, subiectul semnificând și una din marile lui Taine. Învierea lui Hristos este adevărul pe care se bazează toată învățătura creștină. Viziunea despre lumea primilor creștini și toată arta creștină timpurie sunt pătrunse de această bucurie pascală. Constituirea iconografiei sărbătorii „Învierii Domnului” a prezentat o sarcină extrem de dificilă, neînțeles fiind însuși evenimentul Învierii lui Hristos. Acest moment nefiind descris în Sfânta Scriptură rămânea pentru omul o taină de nepătruns, menționează cercetătorul Adelaida Chiroșca. Pentru întruchiparea artistică a misterului Învierii, Biserica a creat în timp un limbaj complex de imagini, semne și atribute. A fost elaborată o astfel de formulă picturală care a dezvăluit componenta spirituală a Învierii lui Hristos, a întruchipat adevăratul triumf al lui Hristos în calitate de stăpân al cerurilor, biruitor al morții și eliberator al omenirii.

Potrivit credinței ortodoxe, în cele trei zile dintre moartea şi învierea Sa, Hristos a coborât în iad pentru a elibera sufletele întemnițate din acel loc, iată de ce icoana clasică de origine ortodoxă se întitula „Pogorârea Mântuitorului Hristos la Iad”. În aceste imagini Hristos nu apare într-o atitudine smerită, de învins, ci una de învingător al morții, salvator al celor înfrânți de moarte. Astfel, Paștele reprezintă una dintre cele mai mari sărbători creștine care se identifică cu triumful vieții asupra morții. Fiind și cea mai veche dintre sărbători, aceasta se comemorează an de an în speranța unei renașteri spirituale capabile să ne aducă mai aproape de Dumnezeu. Prin enunțul pascal: „Hristos a Înviat!” și răspunsul iminent „Cu adevărat ca Înviat!” păstrăm amintirea vie a patimii, a morții și a Învierii lui Iisus Hristos, a mai spus Adelaida Chiroșca, cercetător științific la Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

În acest an, creștinii catolici sărbătoresc Paștile în data de 9 aprilie, iar creștinii ortodocși peste o săptămână, pe 16 aprilie.