Şi în acest an, mai multe colective au venit la Crihana Veche şi au prezentat tradiții specifice localității din care provin. Ieri, în ajunul Anului Nou pe stil vechi, cetele de urători, semănători, capre de diferite rase, urşi, căluţi, adunaţi laolaltă, le-au urat oamenilor bunăstare şi noroc în noul an, transmite Știri.md cu referire la Publika.md.

De obicei, evenimentul adună sute de spectatori din Crihana Veche, precum şi din alte localităţi din apropiere.

"Capra" este unul din cele mai răspândite obiceiuri din perioada sărbătorilor de iarnă în localitățile din Moldova și România.

Amintim că, pe 14 ianuarie, creştinii ortodocşi de rit vechi îl sărbătoresc pe Sfântul Vasile, unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii ortodoxe. 

Cu toate acestea, alimentele speciale pentru noaptea dintre ani, nu lipsesc de pe mesele românilor, transmite Știri.md cu referire la Realitatea.net. 

Despre struguri se spune că atrag bogăția. Potrivit tradiției, 12 boabe mâncate la cumpăna dintre ani vor asigura 12 luni pline de sănătate și belșug.

De asemenea, trebuie să mănânci pește în noaptea de Revelion, ca să „aluneci” mai ușor printre momentele grele din noul an.

Simbol al fertilității si al prosperității, rodiile și smochinele se numără printre fructele care trebuie mâncate în noaptea dintre ani - spune tradiția.

Pastele și cerealele simbolizează longevitate, belșugul și bogăția, astfel că nu ar trebui să lipsească de pe masa de Anul Nou.

Fructele cu forma rotundă, ca merele și citricele, simbolizează sănătatea și vigoarea vitală, energia și forța și trebuie să se regăsească în casele oamenilor la trecerea dintre ani.

Carnea de porc nu lipsește niciodată de pe masă la sărbătorile de iarnă. Se spune că porcul este aducător de noroc, bogăție și prosperitate. 

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este numit „Îngropatul Anului” sau, mai recent, Revelion. Personificare a Soarelui, Anul este numit An Vechi înainte de miezul nopții de Revelion și An Nou după miezul nopții, transmite Știri.md. 

Divinitatea Anului se naște, crește, îmbătrânește și moare împreună cu timpul calendaristic pentru a renaște după 365 de zile, respectiv 366 de zile în anii bisecți.

Plugușorul

Probabil cel mai cunoscut obicei legat de Ajunul Anului Nou este Plugușorul. Întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, este menit să alunge cea a fost rău și să aducă ceea ce este fast pentru agricultură. La sate, Plugușorul obișnuia să fie extrem de complex, iar alaiurile care mergeau din casă în casă duceau cu ele chiar un plug adevărat. Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.

Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Textul este în excelență o narație privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat și adusul boabelor în hambare. 

Semănatul este un obicei agrar, structurat după modelul colindelor și practicat de copii în dimineața zilei de Anul Nou, după încheierea Plugușorului. Colindătorii purtând traiste de gât încărcate cu semințe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, și urează gazdelor sănătate și roade bogate. Ei sunt răsplătiți cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună semințele și le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

Mascații

În satele româneşti, cetele de flăcăi sunt chemate să perpetueze datinile şi tradițiile din timpul sărbătorilor de iarnă. În Ajunul Noului An, pe înserat, îşi fac apariţia „mascaţii”. În satele bucovinene, ceata reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmiţează, iar grupurile rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.

Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.

Obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un „Ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie şi imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile, ceea ce semnifică purificarea şi fertilizarea solului în noul an.

„Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”

Strigatul peste sat este ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru judecarea publică a celor care au încălcat regulile comunităţii. Cocoțați pe dealuri, movile, copaci sau acoperișuri, ei „biciuiesc” prin versuri fetele bătrâne, flăcăii tomnatici, femeile care fac farmece și descântece, leneșii, hoții sau bețivii. Acest dialog este așteptat de întreaga comunitate și se încheie cu formula „Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”. 

Pentru curățarea relelor și alungarea spiritelor rele, obiceiul este însoțit de aprinderea focurilor.

Sorcova, începutul fast al noului an

Un alt obicei de Anul Nou, umblatul cu Sorcova, reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar „surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.

Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării sorcovei.

În ziua de Anul Nou, copiii umblă cu sorcova din casă în casă, în special pe la cunoscuţi, urându-le viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. 

Copiii îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate, apoi pornesc, câte doi-trei, să colinde vecinii. În timpul uratului, aceştia ating ritmic cu sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru. După terminarea colindatului, sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.

Semnificația zgomotului de Anul Nou

Sunt o serie de superstiții legate de noaptea Anului Nou. Nu numai în România, ci în întreaga lume.

O practică păgână s-a menţinut până astăzi, modalitatea de punere în aplicare fiind însă diferită. Societăţile arhaice credeau că spiritele malefice se tem de zgomote puternice şi de lumină şi, de aceea, în noaptea dintre ani, aprindeau focuri mari şi făceau zgomot pentru ca în anul ce vine să fie feriţi de rele. În zilele noastre, focurile şi tobele au fost înlocuite cu artificii, petarde şi pocnitori care marchează trecerea într-un nou an fără ghinioane. Şi clopoţeii sunaţi cu putere la miezul nopţii alungă spiritele rele.

Cu haine noi și fără lacrimi de Revelion

În orice caz, în noaptea dintre ani şi pe 1 ianuarie nu se plânge. Tradiţia spune că aceia care plâng în prima zi a anului vor avea un an cu evenimente triste.

Se crede că Anul Nou trebuie să te prindă cu haine noi pentru ca în următoarele 365 de zile să primeşti cât mai multe cadouri. De asemenea, pentru un an norocos şi plin de iubire sunt de preferat hainele roşii, roşul fiind considerat culoarea veseliei şi a dragostei.

Cine este politicos şi manierat de Anul Nou va fi tot timpul aşa, de aceea se spune că în noaptea de Revelion trebuie evitate atât discuţiile în contradictoriu şi limbajul licenţios sau brutal, cât şi povestirile cu fantome sau morţi. În afară de faptul că nu sunt deloc plăcute, acestea atrag şi ghinionul.

Despre copiii născuţi pe 1 ianuarie se spune că vor avea noroc toată viaţa.

De ce nu e bine să duci gunoiul în noaptea de Anul Nou

În mai multe ţări, printre care şi România, oamenii nu împrumută bani, bijuterii sau alte obiecte de preţ în prima zi din an şi nici nu plătesc datorii sau taxe, nu duc gunoiul şi nu oferă daruri, toate acestea fiind semne de sărăcie în anul ce abia începe. Unii merg chiar mai departe cu superstiţia şi, dacă sunt nevoiţi să scoată ceva din casă, cheamă pe altcineva în acest sens.

Americanii obişnuiesc ca la cumpăna dintre ani să lase toate uşile şi ferestrele deschise pentru ca anul vechi să plece imediat şi să facă loc celui nou.

O altă superstiţie spune că e bine ca, în prima zi a anului nu este bine să ieşi din casă decât după ce deja ai primit un musafir care nu trebuie să fie blond sau roşcat, să aibă platfus sau strabism şi nici sprâncenele împreunate, pentru că aduce ghinion.

Pentru dragoste şi prosperitate, pentru sănătate şi veselie în anul ce vine este bine ca la miezul nopţii să dansaţi în aer liber, cel mai bine în jurul unui copac.

Fetele care vor să se mărite în următoarele 12 luni ar fi bine ca prima persoană pe care o văd de la geamul dormitorului să fie un bărbat.

Nu se spală vasele de Anul Nou

De asemenea, se spune că, pentru un an îmbelşugat este bine ca la miezul nopţii pe masă să fie pahare şi farfurii pline, iar fiecare mebru al familiei să aibă bani asupra sa. Paharele, farfuriile şi buzunarele goale sunt semnele unui an sărac, consideră superstiţioşii.

Tot de veselă se leagă un alt semn de rău augur pentru anul ce vine. Se spune că dacă speli vasele în prima zi a anului, cineva drag va muri. Mai zeloşi, unii nu îşi spală nici părul pe 1 ianuarie.

Încercați să vă plătiți datoriile!

Deşi puţini agreează ideea, se spune că aceia care lucrează în prima zi a anului au mai multe şanse de a avansa în carieră în perioada următoare. Însă, paradoxal, să demarezi un proiect de amploare în acea zi este curat ghinion.

Dacă nu doriţi să fiţi datori tot anul ce vine, încercaţi să vă plătiţi datoriile până la miezul nopţii.

Alimente norocoase

În sudul Statelor Unite se crede că un semn de noroc pentru tot anul este dacă în prima zi din ianuarie se consumă fasole cu bobul negru. Se mai spune că norocos va fi de două ori mai mult acela care găteşte fasolea. În România, se spune că nu trebuie să lipsească peștele sau măcar icrele pe masa de Anul Nou, pentru a te strecura la fel de ușor ca peștele în anul ce vine și pentru a avea noroc.

Aceleași tradiții spun că pe lângă vâsc, în noaptea de Anul Nou e bine să aveți pe masă struguri și smochine.

Vântul arată semnele viitorului

Mai multe popoare ale lumii sunt atente la direcţia vântului în dimineaţa Anului Nou. Dacă bate din sud, prevesteşte un an îmbelşugat şi vreme bună, în timp ce vântul din nord este semn de vreme rea şi an dificil. Vântul care bate din este prevesteşte calamităţi naturale, iar de la vest e semn că în anul ce vine va fi bogăţie de lapte şi peşte, dar şi decesul unei persoane publice importante. Dacă nu se simte adierea vântului este semn de veselie şi prosperitate pentru tot anul.

Vâscul, aducător de noroc și sănătate

Considerată o plantă sacră, vâscul trebuie să fie prezent de Anul Nou în orice casă. Aduce noroc și sănătate, se spune din bătrâni. În mitologia germană, vâscul este considerat o plantă miraculoasă care venea din cer şi nu creştea pe Pământ, fiind un leac ideal pentru fertilitate. De asemenea, cuplurile care se sărută sub această plantă în noaptea dintre ani se spune că vor avea o relaţie trainică şi fericită.

„Proiectul înglobează patrimoniul şi economia în sine, pentru că până la urmă proiectele culturale au deja o tendinţă nouă, vor să îmbine partea economică, partea de afaceri cu partea de cultură, patrimoniul, pentru a avea de câştigat toată lumea”, a declarat Tatiana Lupaşcu, manager de proiect, transmite Știri.md cu referire la Trm.md.

Fiecare dintre cele şase ţări implicate în proiect: Republica Moldova, România, Grecia, Bulgaria, Turcia şi Georgia au pus accent pe o piesa de patrimoniu cultural înregistrat de UNESCO. Elementul cheie al Republicii Moldova este covorul, iar locaţiile-pilon sunt Muzeul Naţional de Etnografie şi Centrul de meşteşugărit „Arta rustică” din satul Clişova Nouă, raionul Orhei. 

„Suntem satisfăcuţi că suntem antrenaţi în acest proiect şi ne dăm seama că numai prin muncă vom putea păstra identitatea culturală a ţării noastre”, spune Ecaterina Popescu, Centrul „Arta rustică” din Clişova Nouă.

Valorificarea patrimoniului prin istorii şi tehnologii moderne va cuprinde numeroase activităţi.

„Vom implica atât actorii din industria creativă, industriile culturale, cei care au o tangenţă cu industria turismului şi din toate ţările participante ale proiectului. Vom avea produse turistice comune, care vor fi promovate pe plan internaţional”, a declarat Natalia Ţurcanu, director executiv ANTRIM.

„Nu putem să ne întoarcem înapoi în secole, noi trebuie să mergem înainte, utilizând tehnologiile noi, industriile creative, dar aceste industrii creative trebuie să se inspire din lucrurile autentice. Doar pe aceasta cale vom reuşi să fim interesanţi, să vină turişti la noi”, spune Sergiu Prodan, ministrul Culturii.

Proiectul prevede crearea unor aplicaţii digitale pentru tinerii interesaţi să descopere patrimoniul, inaugurarea câtorva pachete turistice comune ţărilor din Bazinul Mării Negre.

Cu emoţie şi nerăbdare, ansamblurile populare s-au pregătit tot anul pentru acest eveniment. Au repetat colindele şi au avut mare grija de costumele populare, multe dintre ele moştenite de la bunici, transmite Știri.md cu referire la Tvr Moldova.

Iar bucuria a fost cu atât mai mare cu cât, anul trecut, festivalul nu s-a organizat din cauza pandemiei.

ION CHIRCU, directorul Casei de Cultură, satul Ratuş: „În cadrul festivalului în acest an am găsit de cuviinţă să facem obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun. Colectivele vor fi apreciate cu diplome şi trofee din partea secţiilor de cultură. În cadrul acestui festival am găsit de cuviinţă să facem şi o expoziţie cu podoabele noastre naţionale, prosoape naţionale.”

Din festival nu au lipsit nici celelalte tradiţii de sărbători, precum Pluguşorul.

La Festivalul Raional de Colinde au participat 13 ansambluri populare din satele raionului Criuleni.

Crăciunul este o sărbătoare tradițională celebrată în întreaga lume, transmite Știri.md cu referire la descopera.ro.

Reuniunea de familie, sărbătoarea masivă de Crăciun cu sarmale, salată de boeuf și cozonac și momentul plin de nerăbdare când cadourile sunt deschise la poalele copacului… Însă tradițiile variază foarte mult în funcție de țară, scrie ListVerse.

10. În Cehia, dragostea e după ușă

Dacă ne-am întâlni sufletul pereche în perioada sărbătorilor? În Cehia, oamenii cred că este posibil și fac tot ce pot ca să își crească șansele, conform unui obicei bizar.

O domnișoară trebuie să stea în fața unei uși și să-și arunce un pantof peste umăr. Dacă pantoful cade cu vârful îndreptat spre ușă, femeia se va căsători în anul următor.

Există și alte tradiții de „găsire a iubirii”, printre care Wigilia, cina de Ajunul Crăciunului din Polonia, când se pun paie sub fața de masă.

Dacă cineva trage de sub fața de masă un pai verde înseamnă că se va căsători în curând, iar un pai galben indică încă un an de singurătate.

În Suedia trebuie să-ți verifici risgrynsgröt, un fel de orez cu lapte ornat cu scorțișoară, căutând migdale. Dacă este în farfuria ta, îți vei găsi dragostea în curând.

Variațiile acestor tradiții de Crăciun neobișnuite sunt sărbătorite în întreaga lume, chiar dacă doar pentru distracție!

9. Familiile dezbrăcate din Estonia

Familiile din Estonia sunt obișnuite să petreacă o perioadă deosebită de relaxare după cina tradițională de Crăciun. Aceștia stau toți nud într-o saună.

Acei estonieni au cu siguranță simțul umorului și au făcut din vizita la saună o tradiție de Crăciun (Joulud), ba chiar o binecuvântare, având în vedere că temperatura medie în decembrie, în Tallinn, este în jur de -5°C.

Familiile își pregătesc casele și le decorează pentru sărbători și apoi, înainte de a merge cu greu prin zăpada nord-europeană până la slujba de la miezul nopții, se duc să se relaxeze puțin în saune.

Ce poate fi mai festiv decât să îți petreci timpul cu familia, nud și transpirat, într-o seară rece de iarnă? Dar nu doar estonienii își petrec timpul astfel; și finlandezii participă la această sărbătoare, la fel ca și alte culturi cu ierni reci și înghețate.

8. Copiii obraznici sunt interziși în Țările de Jos

În fiecare an, pe 5 decembrie, Sinterklaas vizitează tinerii din Țările de Jos și le oferă cadouri. Lui i se alătură însoțitorii săi cunoscuți ca Zwarte Pieten pentru distribuție. Aceștia au o listă cu numele tinerilor neascultători, care primesc bucăți de cărbune în loc de cadouri.

Potrivit legendei olandeze, Sinterklaas locuiește în Madrid, poartă o rochie clericală purpurie, o mitră episcopală și are sclavi cunoscuți sub numele de „Zwarte Pieten” (Black Peters).

În ciuda faptului că Zwarte Pieten sunt de culoare pentru că petrec atât de mult timp în coșuri, mulți oameni din Țările de Jos sunt îngrijorați de faptul că sunt prea controversați.

Zwarte Pieten îi pun pe copiii obraznici într-o valiză și îi duc în Spania. Aceasta este un fel de răzbunare pentru perioada în care Țările de Jos erau sub stăpânirea Sfântului Imperiu Roman (între 1518 și 1714).

7. Pisica-monstru din Islanda

Yule, o sărbătoare păgână a solstițiului de iarnă în Islanda, se corelează cu Crăciunul.

La amurg, pisica de Yule (cunoscută și sub numele de Jólakötturinn) dă târcoale, înfometată, prin împrejurimi.

Această pisică este o fiară înspăimântătoare care îi vânează pe oameni. Dar nu pe oricine. Singurii care ar trebui să se teamă de pisica Yule sunt cei care nu au reușit să găsească sau să-și facă o ținută nouă pentru sărbătoare.

Încă din Evul Mediu, această pisică a făcut „dreptate” în felul ei. De fapt, pedeapsa a fost atât de terifiantă încât a fost folosită încă din anii 800 pentru a-i intimida pe angajați să-și termine recolta de lână mai repede.

Ca urmare, pisica de Yule i-a motivat să muncească din greu pe cei mai puțin norocoși pentru a garanta că toată lumea va avea ceva nou de îmbrăcat de Crăciun, evitând astfel să fie devorați de o felină îngrozitoare.

Copiii terifiați vor fi astfel foarte cuminți, lăsându-i pe adulți să se concentreze asupra profesiei lor sau riscă repercusiunile ca toată lumea să fie devorată de o pisică uriașă.

Cu toate acestea, povestea are câteva implicații practice. În Reykjavik, în timpul iernii, temperatura poate ajunge până la -10°C , așa că dacă nu te doboară pisica, o poate face vremea.

6. Campionat de Moși Crăciun în Elveția

Campionatul Mondial anual de Moși Crăciun, sau ClauWau, are loc în satul elvețian Samnaun.

Echipe din întreaga lume costumate ca Moș Crăciun se adună pentru a se angaja în activități sportive, cum ar fi curse de schi, curse în clăpari, curse de sanie și competiții de coacere de turtă dulce… evenimente unice și care permit recunoașterea învingătorilor.

În 2021, 20 de echipe de Moși Crăciun s-au întâlnit în Samnaun, un sat din estul Alpilor. Ei s-au întrecut într-o varietate de categorii, inclusiv concursul de coborâre a lui Moș Crăciun, colectarea și transportul de cadouri de Crăciun și coacerea de turtă dulce pe bază de geografie.

De asemenea, au concurat în talentul de a coborî pe coș, o deprindere obligatorie pentru orice aspirant la titlul de Moș Crăciun. După participarea la toate probele, titlul a fost câștigat de echipa „Teleschmutzlis” din țara-gazdă.

5. Festivalul Ridichilor din Mexic

În fiecare an, pe 23 decembrie, în statul mexican Oaxaca are loc un eveniment artistic numit „Noche de Rabanos”.

„Noche de los Rabanos” înseamnă, la propriu, „Noaptea ridichilor”. Mexicanii prezintă în timpul acestui eveniment opere de artă făcute din legume foarte mari tăiate în bucăți și poziționate pentru a forma sculpturi.

Turneul atrage aproximativ 100 de concurenți în fiecare an. Aceasta este o practică de lungă durată care datează din secolul al XVI-lea și este asociată cu istoria colonială a țării.

Începuturile competiției pot fi urmărite încă din momentul în care comercianții din piața de vacanță au încercat să-și facă ridichile mai atrăgătoare sculptându-le. Acest lucru a fost atât de popular încât guvernatorul, Francisco Vasconcelos, a decis să organizeze un concurs oficial în 1897.

De atunci a devenit o tradiție în Oaxaca. Festivalul începe dimineața, când toată lumea poate urmări artiștii lucrând la sculpturile lor, dar trebuie să aștepți până seara pentru a vedea minunățiile finale. Sărbătoarea include, de asemenea, muzică prin oraș, artificii și spectacole de lumini.

4. Păianjenii din Ucraina

Probabil ai auzit de legendele germane ale murăturilor, în care adulții pun o murătură într-un pom de Crăciun, iar primul copil care o localizează primește un cadou bonus.

Dacă ai crezut că asta este neobișnuit și distinct cultural, ar trebui să știi că ucrainenii își împodobesc brazii de Crăciun cu pânze de păianjen.

S-ar putea să te întrebi de ce ar face ucrainenii așa ceva. Păianjenii și pânzele lor sunt considerate norocoase printre ucraineni. Deci, în loc de ghirlande, globuri și stele, au ales pânze de păianjen pentru a-și împodobi bradul de Crăciun, ca o urare de bogăție și noroc pentru anul următor. Practica amintește de folclorul ucrainean de Crăciun demult uitat.

Unul dintre mituri spune așa: deoarece o văduvă săracă nu avea bani să împodobească copacul, păianjenii au folosit lacrimile copiilor ei pentru a construi pânze minunate pentru a decora copacul în timpul nopții. Averea familiei s-a mărit a doua zi și au trăit în opulență.

3. Elfi în mișcare în SUA

Creată de o mamă și de cele două fiice ale ei dintr-o tradiție de familie, cartea „Elf on a Shelf” nu este una cufundată în ani de ritualuri ca alte tradiții de pe această listă.

Începută pentru prima dată în Georgia, practica a câștigat în scurt timp popularitate în SUA. Cu cartea „Elf on a Shelf” și „Scout Elf”, părinții pot fi siguri că copiii lor vor fi ascultători. Dacă nu o fac, spiridușul îl va anunța pe Moș Crăciun când se întoarce la Polul Nord în fiecare noapte pentru a da raportul.

Presupusa magie vine atunci când „Spiridușul de pe raft” se întoarce și așteaptă într-un loc diferit în fiecare zi, urmărindu-i pe cei mici atunci când sunt obraznici. Cu peste 15 milioane de „Elfi Cercetași” la serviciu, aceștia au devenit destul de creativi în a se ascunde.

O mulțime de povești și videoclipuri arată locurile fermecătoare, amuzante și înspăimântătoare, uneori în poziții și locuri nepotrivite, în care spiridușii se pot așeza.

2. Halloween de Crăciun în Letonia

O tradiție de Crăciun seamănă mai mult cu Halloween-ul în Letonia, așa cum este și în Ucraina.

Letonii încep să se pregătească pentru Crăciun la scurt timp după Noaptea Lumânărilor, o ceremonie de pomenire. Acesta este momentul pentru Kekatas, o procesiune tradițională a măștilor, când letonii își fac măști și merg din ușă în ușă cântând, dansând și jucându-se.

Se spune că, casele pe care le vizitează „Procesiunea Măștilor” vor avea parte de noroc. În semn de apreciere, vizitatorii mascați sunt adesea serviți cu mâncare și mici cadouri.

Măștile sunt pentru a se asigura că participanții nu sunt recunoscuți. Ele pot reprezenta animale, oameni sau creaturi mitologice. Pe lângă faptul că aduc noroc, binevoitorii mascați au sarcina de a speria spiritele rele.

1. Excretările din Spania

„Tió de Nadal” este unul dintre cele mai ciudate și mai amuzante obiceiuri de Crăciun din Catalonia.

Caga Tió este versiunea catalană a lui Moș Crăciun, purtând un fes roșu tipic catalan. Copiii din Spania, în special din Catalonia, sunt încântați de „Caga Tió”, care se traduce prin „buștean de caca”.

În realitate, Caga Tió este un răsfăț tradițional de Crăciun! Este un buștean mic de lemn cu o față zâmbitoare pictată la un capăt, care „excretează” cadourile!

La începutul lunii decembrie, bușteanul este pus lângă foc și acoperit cu o pătură. În fiecare noapte, tinerii îl hrănesc cu ciocolată și nuci în speranța că va crește din ce în ce mai mare. Apoi, de Crăciun, când butucul este îngrășat, își va „elimina” darurile; în esență, cu cât îl hrănești mai mult, cu atât scoate mai multe cadouri.

În mod tradițional, aceste cadouri sunt nuga, dulciuri, jucării mici și bani. Copiii trebuie să aibă grijă de Caga Tió în fiecare zi. De asemenea, aceștia trebuie să fie foarte cuminți, altfel Caga Tió nu va face niciun cadou.

În fiecare zi până la Crăciun, copiii îi oferă bunătăți. Bușteanul trebuie udat, poate primi mici bucăți de bomboane și trebuie ținut acoperit cu o pătură pentru a-l feri de frig, conform tradiției.

Când este timpul pentru cadouri, copiii cântă un cântec special și lovesc „butucul de caca” cu bețe pentru a-l încuraja să elimine cadourile.

În această zi, în multe localităţi, copiii merg cu "Moş Ajunul". Se spune că, noaptea târziu, Moş Crăciun vine la copii şi le pune cadouri sub brad, transmite Știri.md cu referire la Publika.md.

În unele localităţi, oamenii îşi strâng din sat tot ce au dat cu împrumut, ca să-i găsească sărbătorile cu toate cele necesare în gospodărie.

Femeile pun în apa în care se spală o nucă, pentru a avea sănătate, şi un ban, ca să fie bogate.

Potrivit tradiţiei, focul din sobe nu trebuie să se stingă până de Crăciun, iar cenuşa este pusă în grădină. În popor se spune că aceasta va aduce belşug în rodul fructelor.

Ajunul Crăciunului este marcat şi de obiceiul "mersului cu icoana". Preotul din localitate umblă din casă în casă, pentru a binecuvânta gospodăriile şi a anunţa Naşterea Domnului.

Se mai zice că, în noaptea de Crăciun, se deschid cerurile, oamenii sunt binecuvântați, aşa cum Duhul Sfânt a coborât asupra lui Isus, în Noaptea Naşterii Lui.

Abonează-te la Știri.md pe Telegram pentru a afla rapid noutățile: https://t.me/stirimd

Pentru cele două fiice ale cuplului Crăciunul este plin de magie de daruri dulci, transmite Știri.md cu referire la tvr.md.

Vechile tradiții de iarnă au un rol aparte în educarea tinerei generații. De aceea, se transmit cu grijă din generație în generație.

Spre final de an, actorii sunt solicitați la diverse evenimente culturale, dar printre concerte și spectacole, reușesc să-și îndeplinească și rolul de părinți grijulii.

„Crăciunul cred că cel mai mult îl așteaptă copiii noștri, care îl așteaptă pe Moș Crăciun, Moș Nicolae ș.a.m.d. Or, noi cu tăticul suntem antrenați într-una în tot felul de activități artistice, care, de altfel, aduc bucurie oamenilor. Deci, practic, facem același lucru. Ne bucurăm că putem să-i facem pe oamenii din jurul nostru fericiți”, povestește Aliona Triboi.

Capul familiei are cea mai grea misiune, dar nu și imposibilă, de a-și alinta cele 3 fete. 

„În fiecare zi învățăm ceva nou. Ruxanda este mega pretențioasă, dar după ea vine una și mai pretențioasă și cu ambâț. Fiecare zi e o provocare. Până la urmă, reușim să găsim un numitor comun. Am stabilit anumite priorități. Anumite cadouri ni le permitem, dar nu e cazul”, relatează Ghenadie Gâlcă.

În familia lor, Crăciunul are o semnificație aparte. Despre ce este vorba, aflați în videoul ce urmează: