Mersul la psiholog, între rușine și prejudecăți: Ce se întâmplă, de fapt, la terapie

Psihologul Emilia Vorobiov, care are peste cinci ani de experiență, spune că una dintre cele mai mari probleme este asocierea mersului la psiholog cu ideea de „nebunie”, transmite Știri.md cu referire la tv8.md.

„Ne este frică să nu fim considerați nebuni. Dar ideea e că la psiholog ajung oamenii nu doar cu anumite diagnoze”, afirmă specialista.

Potrivit acesteia, oamenii merg la terapie nu doar pentru tulburări psihice, ci și pentru probleme obișnuite de viață – conflicte de familie, dificultăți în relații, perioade de tristețe, probleme de comunicare sau nevoia de a fi ascultați de cineva neutru.

Psihologul subliniază că terapia nu înseamnă sfaturi directe, ci un proces prin care persoana este ajutată să își înțeleagă emoțiile și să găsească singură soluțiile potrivite.

Un alt mit frecvent este că psihologul decide în locul clientului ce trebuie să facă. Emilia Vorobiov explică faptul că specialistul nu ar trebui să spună unei persoane să se despartă, să se împace sau să ia anumite decizii importante, ci să o ajute să înțeleagă ce este mai bine pentru ea.

Rușinea de a spune familiei sau prietenilor că mergi la terapie rămâne, la rândul ei, puternică. Mulți oameni se confruntă cu reacții precum „noi ne-am descurcat fără psiholog” sau „de ce nu vorbești cu noi?”.

Potrivit specialistei, terapia este un spațiu intim, iar oamenii au dreptul să păstreze acest aspect privat.

Ea combate și ideea că mersul la psiholog ar fi un semn de slăbiciune. Din contră, spune ea, este nevoie de curaj pentru ca o persoană să recunoască faptul că are dificultăți și că vrea să le rezolve.

De asemenea, terapia nu înseamnă doar „să vorbești și să plătești”, ci presupune obiective clare, exerciții și implicare din partea clientului.

Potrivit Emiliei Vorobiov, cei mai mulți oameni ajung la psiholog abia în momente de criză, când relațiile personale sau profesionale devin greu de gestionat.

Semnele care ar trebui să ridice semne de întrebare includ izolarea, lipsa de energie, pierderea interesului pentru activități obișnuite, conflictele repetate, anxietatea sau simptomele fizice fără o cauză medicală clară.

Specialista explică și diferențele dintre psiholog, psihoterapeut și psihiatru. Psihologul are studii în psihologie și poate lucra cu probleme precum comunicarea sau orientarea profesională.

Psihoterapeutul are formare suplimentară și lucrează cu situații mai complexe, iar psihiatrul este medic și poate prescrie tratament medicamentos.

„Atât psihologul, cât și psihoterapeutul n-au voie să prescrie medicamente”, precizează aceasta.

Prima ședință este, de regulă, una de cunoaștere. Clientul vorbește despre viața sa și despre motivele pentru care a venit la terapie, iar specialistul începe să construiască o anamneză și stabilește împreună cu persoana obiectivele procesului terapeutic. O ședință durează, de obicei, între 50 de minute și o oră.

Emilia Vorobiov respinge și mitul potrivit căruia terapia creează dependență. Un specialist calificat, spune ea, nu urmărește să țină clientul „blocat” în terapie, ci să îl ajute să devină mai autonom și mai capabil să gestioneze singur dificultățile vieții.

Un alt aspect important este confidențialitatea. Informațiile discutate în cabinet trebuie să rămână private, cu excepția situațiilor grave în care persoana reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții ori atunci când sunt implicate infracțiuni.

Costul unei ședințe la psiholog sau psihoterapeut în Republica Moldova variază, în general, între 500 și 800 de lei, în funcție de experiența specialistului și formatul ședinței. Totodată, specialista recomandă oamenilor să verifice studiile și formarea psihologului și să fie atenți la semnele de alarmă, precum judecata, ridiculizarea, presiunea sau recomandările fără bază științifică.

„Oamenii au dreptul să ceară ajutor”, spune Emilia Vorobiov, subliniind că terapia nu este despre rușine, ci despre grijă față de sine și despre acceptarea faptului că nimeni nu trebuie să treacă singur prin toate dificultățile vieții.