În cadrul proiectului „Femeile nu tac” cu Adrian Prodan, Emilia a povestit că este originară din satul Puțintei, raionul Orhei. Aceasta s-a născut într-o familie numeroasă, cu șase copii. „Mama nu a avut tată. A fost o femeie gospodină, curată. Pe tata puțin îl țin minte, pentru că îl vedeam rar. La șapte ani m-au dat din familie, pentru că eram mulți copii”, zice ea, transmite Știri.md.

În copilărie era luată acasă doar în vacanță. De asemenea, mama sa nu putea să o viziteze pentru că avea alți cinci copii acasă și nu avea cu cine să-i lase.

„Dormeam la casa de copii câte 20-30 de copii într-o odaie. Eram toți plini de păduchi. Când veneam acasă, mă tundeau cu foarfecele cu care tundeau și oile. Nu vedeam timpul să treacă vacanța și să merg înapoi la casa de copii. Surorile mele nu se apropiau de mine, spuneau că am păduchi”, își amintește ea.

De asemenea, Emilia a dezvăluit că mama ei deseori o bătea, chiar fără motiv. Tatăl său era mult mai agresiv, întrucât consuma alcool și nu-și putea controla emoțiile.

„A aruncat cu toporul după mama. Dar nu a atins-o. A legat-o odată de copac și voia să o taie. Mereu mi-a fost jale de ea. Numai ea știe prin câte a trecut. Când deja eu am crescut, ea mult cerea iertare de la mine”, povestește Emilia.

După orfelinat, aceasta a mers în sat, unde a învățat în clasa a 9-a și a 10-a. Ulterior, ea a plecat la Dubăsari, unde a început să învețe profesia de croitor. Acolo ea locuia cu chirie împreună cu patru fete într-o casă.

„Am învățat un an. Am făcut practica, lucram foarte bine, pentru că m-au pus chiar să controlez colegii mei. La fabrică am lucrat șase luni. După asta am mers la Chișinău, la fabrica de beton. Trăiam cu sora mea, care mereu mi-a vrut rău. Ea niciodată nu mi-a vrut binele, nu-mi permitea să-i iau nici măcar o furculiță”, spune Emilia.

Când a ajuns la Chișinău, Emilia avea aproximativ 19 ani. Aici a făcut cunoștință cu soțul său. Ambii au fost invitați la o nuntă, la niște prieteni comuni. În acea seară, cei doi au dansat împreună.

„Mi-a zis: „Hai să-ți arăt satul”. Era deja noaptea. M-a scos în marginea satului, muzica cânta tare și el și-a bătut joc de mine în porumb. Apoi m-a dus la casa lui. Dimineața ne-a găsit soacra mea pe ambii într-un pat. Nu știam cum să ajung înapoi la Chișinău. Nici nu aveam cui mă jelui atunci, nu aveam pe nimeni. Nici la Poliție nu am fost”, își amintește Emilia.

Peste două săptămâni, bărbatul a invitat-o la o cafenea. Ea a băut un suc de rodii, din cauza căruia s-a simțit rău îndată. Neștiind ce are, femeia a mers la spital, unde, în urma unui control, a aflat că este însărcinată.

„Și-a bătut joc de mine și am prins gravidă din prima. Eu nici nu știam ce înseamnă protecție atunci. El mi-a zis să las copilul. Eu nu voiam, nici nu voiam să trăiesc cu el, îl vedeam ca pe un lup”, spune femeia.

În a patra lună de sarcină, bărbatul a invitat-o la un film. Emilia nu voia și el a lovit-o puternic peste față. Peste o săptămână urmau să se căsătorească. Înainte de eveniment, femeia a încercat să-și pună capăt zilelor, însă, din fericire, a rămas în viață.

Ulterior, cei doi s-au mutat cu traiul la o casă luată cu chirie. Acolo, spune Emilia, a început un adevărat coșmar.

„El a început să vină beat acasă. Eu, fiind însărcinată, tăiam lemne, aduceam apă de la fântână. Un bărbat odată i-a făcut observație că el nu muncește, dar eu da. Când aveam opt luni de sarcină, el încă voia să se culce cu mine, că nu o pot numi dragoste. A încercat să se atingă, dar eu nu voiam. Atunci el m-a lovit tare și eu am căzut pe burtă. El s-a speriat”, își amintește Emilia.

După naștere, bărbatul a devenit violent și cu propriul copil. Emilia povestește că el, fiind deranjat de plânsul bebelușului, o lovea de perete. De fiecare dată când încerca să meargă la Poliție, bărbatul o oprea, îi rupea hainele, încălțămintea, tocmai pentru ca ea să nu se plângă oamenilor legii.

Cuplul a stat împreună 19 ani, până în momentul în care femeia a fugit de acasă.

„Asta nu era căsătorie, era un chin. Eu cu el nu m-am culcat de la 30 de ani, nu mai eram soț și soție, pur și simplu trăiam împreună. Eu nu am cuvinte, eu cred că femeie bătută ca mine nu există. Mi-a dat cu un obiect în cap că mi-a lăsat sânge, aștepta ca eu să mor. Fiica m-a salvat, a strigat de la balcon, vecinii au auzit și au chemat salvarea. M-au cusut la cap atunci. Mi-a tăiat și degetele”, își amintește ea.

Într-o noapte, Emilia a suportat o altă bătaie cruntă. Bărbatul a lovit-o cu un scaun peste tot corpul. Ea nu înțelegea din ce motiv el o tratează în asemenea hal.

„Într-o zi, când am venit de la muncă, intru în casă și văd copilul meu cu nasul umflat, la masă. Mi-am dat seama imediat că a bătut copilul. Nici nu m-am dezbrăcat, am luat copilul și am fugit ambele din casă. Pe drum am întrebat-o ce s-a întâmplat și ea mi-a zis că el a apucat-o de păr și a aruncat-o, că ea a căzut cu fața în calorifer”, povestește Emilia.

În anul 2003, Emilia a plecat în Italia, la muncă. De atunci, ea nu a mai trăit cu soțul său.

Urmăriți întreaga emisiune mai jos:

Video: Youtube/Prodan Adrian