Mărturiile a doi veterani ai războiului de pe Nistru: Am văzut moartea cu ochii

Cei doi spun că mulți dintre foștii lor camarazi de arme, grav răniți în război, trăiesc astăzi în condiții grele. Indemnizația lunară de aproximativ 1.600 de lei este insuficientă chiar și pentru cheltuielile de bază, cu atât mai mult pentru tratament medical. În plus, mai multe facilități oferite anterior veteranilor, precum biletele gratuite anuale pentru tratament sanatorial, au fost eliminate pentru majoritatea categoriilor, transmite Știri.md cu referire la radiochisinau.md.

Sergiu Tătaru își amintește că se afla la muncă în Rusia atunci când a izbucnit conflictul armat de la Nistru.

„Eram în Rusia în 1992, plecat cu un grup de băieți la lucru. Când s-a început războiul, la 2 martie, ne-au chemat șefii de acolo și ne-au spus: pregătiți-vă că vă fugărim acasă, fiindcă moldovenii luptă împotriva rușilor. Am revenit la baștină, la Ungheni, iar a doua zi m-am înrolat benevol în batalionul de la Comisariatul Militar. Așa am ajuns pe linia întâi”, povestește veteranul.

Potrivit lui Tătaru, pe frontul din Transnistria se aflau nu doar separatiști locali, ci și militari ai Armatei a 14-a a Federației Ruse, precum și mercenari și cazaci veniți din diferite regiuni ale Rusiei și din Ucraina.

„Scopul lor era clar – să omoare românii. Așa eram numiți noi, „români fasciști”, în propaganda care se făcea atunci în Federația Rusă”, afirmă veteranul.

Oleg Cucer, a fost grav rănit în timpul conflictului, după ce a fost lovit de schijele unui obuz de tanc. O perioadă a fost țintuit la pat și a pierdut în acele împrejurări oameni apropiați.

Revenirea la viață activă a fost posibilă datorită voinței sale și antrenamentelor de judo. Astăzi, el antrenează copii și promovează sportul ca alternativă pentru tineri.

Totuși, veteranul spune că nici până în prezent nu are confirmarea oficială a rănilor grave suferite în 1992, deși acestea au fost documentate la vremea respectivă. O posibilă explicație ar fi faptul că ani la rând a fost negată implicarea tancurilor rusești în conflictul din Transnistria, iar cazul său ar demonstra contrariul.

Oleg Cucer spune că una dintre cele mai mari probleme pe care le observă în rândul copiilor este consumul de droguri.

„Am observat chiar copii din clasele primare care căutau pachețele cu droguri ascunse prin pădure, pe la rădăcinile copacilor, iar dealerii îi așteptau în apropiere”, povestește el.

Antrenorul spune că a pregătit peste 40 de copii la judo, care au obținut rezultate la competiții internaționale. Totuși, în prezent aceștia au rămas fără sală de antrenamente.

După căutări îndelungate, Cucer a găsit o încăpere în sectorul Râșcani din Chișinău, care ar putea fi amenajată pentru antrenamente, însă este nevoie de reparații. Documentele au fost depuse la Consiliul Municipal Chișinău, dar decizia întârzie de mai bine de jumătate de an, deoarece consilierii nu reușesc să se întrunească.

„Documentele sunt de mult la Consiliul Municipal, dar consilierii nu pot lua o decizie. Copiii au rezultate bune, părinții s-au adresat și deputaților din Parlament, însă, cu părere de rău, nu ne-au auzit”, spune veteranul.

Oleg Cucer s-a remarcat și prin alte fapte apreciate de autorități. El a reușit să prindă un grup de recidiviști care spărgeau apartamente chiar în blocul în care locuiește. Ulterior s-a stabilit că aceștia erau dați în căutare internațională.

Pentru intervenția sa, veteranul a fost decorat de ministrul Afacerilor Interne. Veteranii războiului de la Nistru spun că își doresc, înainte de toate, pace, pentru că știu ce înseamnă războiul.

Totodată, aceștia atrag atenția asupra condițiilor dificile în care trăiesc mulți dintre foștii combatanți și asupra necesității unui sprijin real din partea statului.

„Se organizează marșuri comemorative, dar asta nu este un ajutor pentru veteranii de război, mai ales pentru cei care sunt în stare foarte gravă. În fiecare zi mor foarte mulți băieți din cauza rănilor și contuziilor. Noi am văzut moartea cu ochii”, spune Sergiu Tătaru.

Veteranul mărturisește că încă are schije în spate rămase din timpul războiului, pe care nu le-a scos niciodată.

„Am ținut mult timp secret acest lucru. Voiam să merg la studii și mă gândeam că dacă spun, nu voi trece comisia medicală”, a adăugat el.

În pofida tuturor suferințelor prin care au trecut, veteranii spun că, dacă va fi nevoie, sunt gata din nou să-și apere țara.