Lecțiile de astăzi ale Acordului de la Munchen din anul 1938

În cadrul dezbaterii, participanții au explicat că Acordul de la Munchen a fost semnat la 29 septembrie 1938 de Marea Britanie, Franța, Germania nazistă și Italia fascistă. Documentul a permis Germaniei să anexeze o parte din Cehoslovacia, cu promisiunea lui Hitler că nu va mai revendica alte teritorii. Istoria a arătat însă că acesta a fost doar primul pas spre declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, transmite Știri.md cu referire la ipn.md.

Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a subliniat că statele democratice din Europa aveau încă vie amintirea Primului Război Mondial, iar frica de un nou conflict a dus la concesii periculoase.

„Țările democratice din Europa țineau bine minte care au fost consecințele Primului Război Mondial, căci cârdășia de la Munchen a avut loc la doar 20 de ani după terminarea Primului Război Mondial, care a avut câteva milioane de victime omenești. Pe de altă parte, Hitler și elita germană trăiau cu resentimentul eșecului suferit în Primul Război Mondial. Germania a fost înfrântă și această percepție a elitelor germane că au fost învinse pe nedrept a dus la dorința de revizuire. Greșeala țărilor democratice din Europa a fost speranța că, dacă adoptă o politică împăciuitoare în privința Germaniei, lucrurile se vor schimba. A fost o greșeală care a costat mult omenirea”, a explicat expertul permanent al proiectului, Igor Boțan.

Cercetătoarea la Consiliul German pentru Relații Externe, Anastasia Pociumban, a explicat că una dintre marile probleme ale Acordului de la Munchen a fost neadmiterea Cehoslovaciei de la masa negocierilor și lipsa oricăror garanții de securitate pentru ea.

„Europa era după Primul Război Mondial și era o înțelegere că nu se dorește un al Doilea Război Mondial. Marea Britanie este acuzată că prin Acordul de la Munchen a provocat cedarea Cehoslovaciei, dar în același timp, era o frică mare de începerea unui nou război. Țările nu erau pregătite de război. Era și înțelegerea să se tragă de timp pentru a se pregăti de război din punct de vedere militar. Este important de menționat că Cehoslovacia nu a participat la această discuție, iar deciziile s-au luat fără participarea acestui stat. De asemenea, nu au fost oferite garanții de securitate. Lecția care trebuie învățată e că fără garanții de securitate și mecanisme de executare, este greu să ne asigurăm că nu va exista un pas următor din partea statului agresor”, a spus cercetătoarea la Consiliul German pentru Relații Externe, Anastasia Pociumban.

Doctorul în istorie, Mihai Țurcanu, a evidențiat că obiectivul final al lui Hitler era lichidarea statului cehoslovac, pe care îl considera „fals”, la fel cum astăzi Rusia contestă existența Ucrainei.

„Acordul de la Munchen a prevăzut ca regiunile despre care se știa că sunt populate în proporție de peste 50% de germani, să fie ocupate de armata germană. Alte regiuni să fie gestionate de o comisie specială care trebuia să decidă cui revin. Acordul a lăsat deschisă posibilitatea ca ungurii și polonezii să poată avea revendicări teritoriale la Cehoslovacia și să poată ocupa teritorii ale Cehoslovaciei. Hitler a făcut intenționat aceste lucru. Era parte a strategiei sale de legitimare a propriilor aspirații revizioniste, pe de altă parte, asta conducea la scopul său final, și anume destrămarea Cehoslovaciei. Ceea ce s-a și întâmplat”, a explicat doctorul în istorie, Mihai Țurcanu.