Istoric: Oamenii, nevoiți să recurgă la canibalism pe timpul foametei din 1946-1947
În perioada foametei din 1946-1947, regimul sovietic a testat limitele populației, uneori oamenii fiind aduși la condiția disperată de a se hrăni cu hoituri de animale sau de a recurge la canibalism. Declarația aparține doctorului în istorie Ludmila Cojocaru. Istoricul a explicat că foametea din 1946-1947 nu a însemnat doar lipsa alimentelor, ci și o degradare profundă a condițiilor de viață, în care oamenii au fost împinși spre gesturi extreme.
Imagine simbolDoctorul în istorie, Ludmila Cojocaru, a vorbit, în cadrul unei dezbateri organizate de IPN, despre așa-numitul „ajutor” oferit de stat pe perioada foametei din RSSM, ajutor care exista mai mult la nivel declarativ decât în practică, transmite Știri.md cu referire la IPN.
„Cu referire la statul care a ajutat populația. Cu ghilimelele de rigoare. Istoriografia sovietică face referință la greu despre așa-zisul ajutor al statului. Acest ajutor a fost doar unul declarativ. Avem documentate demersuri și rapoarte chiar din interiorul sistemului care vorbesc despre faptul că ajutorul nu este suficient”, a explicat șefa Muzeului Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice.
Potrivit Ludmilei Cojocaru, dincolo de existența unor ajutoare declarate de autorități, modul în care ele ajungeau la oameni era profund defectuos și, în multe cazuri, ineficient sau abuziv.
„În realitate, ajutoarele statului au fost reduse dramatic, au fost întârziate, distribuite cu multe carențe și au dus la risipirea ultimelor puteri ale populației locale în a accesa aceste ajutoare. Avem sute de mărturii care vorbesc despre așa-numitele cantine, despre cele 200 grame de pâine, dar trebuie să vorbim și de calitatea acelor produse, despre felul cum erau distribuite abuziv la nivel de localitate. Oamenii erau impuși să meargă kilometri întregi pentru câteva sute de grame de pâine. Aceste lucruri trebuie spuse”, a mai spus doctorul în istorie.
Ea a vorbit și despre nivelul extrem de degradare la care a fost adusă populația, fiind prezentate exemple concrete despre modul în care oamenii au fost forțați să recurgă la soluții disperate pentru a supraviețui.
„Oamenii mâncau o serie de produse de vegetație. Mai grav era când oamenii locului cu fost aduși la condiția de a se alimenta cu hoituri de animale. Oamenii aduși la înfometare sunt aduși la condiția să apeleze la resurse interzise. Regimul a testat limitele populației, ea a fost impusă uneori să deraieze spre cazuri de canibalism, de antropofagie”, a punctat Ludmila Cojocaru.