„Declarația nu a fost un simplu act administrativ, ci o declarație de curaj, un moment de cotitură în istoria noastră”, afirmă istoricul. Documentul a instituit cetățenia moldovenească, a recunoscut poporul ca izvor al suveranității și a deschis calea pentru elaborarea Constituției.
Totuși, suveranitatea s-a dovedit a fi fragilă. Chiar și după proclamarea independenței în 1991, Moscova a continuat să exercite influență asupra Chișinăului, susținând politicieni favorabili Kremlinului și menținând trupele în regiunea transnistreană. Potrivit lui Bejan, conflictul transnistrean a devenit o rană „înghețată”, utilizată de Rusia pentru a presa Republica Moldova, în paralel cu șantajul energetic și propaganda care a semănat diviziune.
În acest context, istoricul critică „suveranitatea de carton” promovată de forțele pro-ruse din Chișinău, care au asociat neutralitatea cu supunerea față de Moscova și au făcut compromisuri în schimbul unor avantaje temporare, precum prețuri reduse la gaze.
„Suveranitatea nu înseamnă să urmezi instrucțiunile de la Kremlin, ci să iei decizii în interesul propriei țări, chiar dacă presupun sacrificii”, afirmă Bejan.
Războiul din Ucraina, declanșat de Rusia pe 24 februarie 2022, a fost un punct de cotitură. Moldova a realizat că neutralitatea nu înseamnă securitate și a început un proces de desprindere fermă de influența rusă: diversificarea surselor energetice, integrarea europeană accelerată, consolidarea instituțiilor și protejarea spațiului informațional.
„Ziua Suveranității nu este doar o comemorare a trecutului, ci un angajament pentru viitor. Suveranitatea înseamnă libertate, rezistență la manipulare și capacitatea de a-ți construi singur viitorul”, conchide Ștefan Bejan.