În cadrul unui „Monolog” cu Dorin Galben, Sergiu Mihailenco, în vârstă de 30 de ani, a spus că istoria sa începe din momentul în care el și frații lui au fost încuiați în casă, iar mama lor a dat foc locuinței și a plecat să-și refacă viața, transmite Știri.md.

Sergiu provine din raionul Nisporeni. Când s-au căsătorit, părinții lui erau foarte tineri. Aceștia s-au cunoscut după ce tatăl său a revenit din armată.

„Bunica știa că mama umblă prin sat cu alți băieți. Dar ea se mai vedea și cu tata din când în când. Atunci bunica, nedorind ca toți prin sat să o vorbească pe mama de rău, a zis că o va mărita. De aici și începe istoria. Bunica a impus-o pe mama să se căsătorească cu tata, să aibă o familie, ca mama să se liniștească. Însă ea nu s-a liniștit deloc. Ei niciodată nu i-a plăcut căsnicia și ea nu dorea asta”, povestește tânărul.

Pe atunci, mama lui avea doar 16 ani. Când a rămas însărcinată pentru prima dată, ea se gândea să avorteze, însă părinții nu i-au permis. Într-un final, mama lui Sergiu a născut un băiat sănătos.

La un moment dat, familia lui Sergiu s-a mutat cu traiul într-un sat micuț din Ucraina, cu foarte puțini oameni. Ulterior, pe lume a apărut și sora lui.

„Nu știu exact ce se întâmpla în perioada aceasta, dar știu că continua să umble cu alți bărbați, să se distreze. Ea știa foarte bine graficul lui tata. (…) Într-o zi, tata s-a întors mai devreme acasă, din motive necunoscute, și a prins-o pe mama cu un alt bărbat. Evident că el s-a enervat atunci. El a zis că a lovit-o atunci pe mama”, relatează Sergiu.

După acel incident, mama lui a vrut să se sinucidă, fiind însărcinată cu el. Aceasta și-a tăiat venele, dar a fost salvată de soțul său, care a dus-o imediat la spital.

Fiind internată în spital, femeia a efectuat mai multe investigații, în urma cărora s-a dovedit că suferea de boli venerice.

„Medicii i-au spus că ea nu va putea duce sarcina până la urmă. I-au spus că ori va muri ea, ori copilul. Însă, după cum vedeți, eu sunt în regulă și totul este bine. Cred că, până la urmă, asta a fost organizat de Dumnezeu, ca eu să apar pe lume și să spun cum am trăit și ce s-a întâmplat”, susține tânărul.

Sergiu, când s-a născut, era foarte fragil și avea nevoie de îngrijiri speciale.

„Tata a plecat în Rusia ca să cumpere de acolo un incubator. M-au crescut în el timp de vreo patru luni. Se duceau mulți bani atunci. Tata avea grijă și de mine, și de tratamentul mamei. El a dat tot ce a avut și tot ce a putut”, povestește Sergiu.

La un moment dat a apărut fratele mamei sale, care era prieten foarte bun cu tatăl lui. Pe atunci, bărbații munceau la un depozit. Fratele mamei sale l-a convins mult timp pe tatăl său să fure bunurile din depozit, să le vândă și astfel să câștige bani. Din cauza situației financiare proaste, într-un final, tatăl lui a căzut de acord.

„Erau mai mulți bărbați atunci. Când au ieșit din depozit, la ușă stătea paznicul. Atunci, bărbații au propus să-l omoare pe paznic, pentru că oricum nimeni nimic nu va afla. Tata a atunci le-a zis lor să plece înainte, că el va omorî paznicul. Totuși, el a vorbit cu paznicul, i-a zis că este un om cu suflet și nu o să-l omoare. I-a spus să plece de acolo și să uite cele văzute în acea zi. A rămas cu sufletul curat, pentru că nu a vrut să omoare un om”, povestește Sergiu.

Totuși, a doua zi, Poliția a venit la ușa tatălui său și l-a reținut. Inițial, acesta trebuia să fie condamnat la 14 ani de închisoare, însă, datorită mărturiilor paznicului, care a spus că este viu grație tatălui lui Sergiu, bărbatul a fost pedepsit doar cu șapte ani de închisoare.

Când a auzit de pedeapsa soțului, mama lui Sergiu și-a făcut un plan: „A închis casa. Eram toți trei în casă, fratele mai mare și sora de doi ani. Eu aveam în jur de opt luni. Fratele a povestit că mama a pus căminul electric jos, alături de draperii, a încuiat casa și a plecat. Ea așa a vrut să înceapă o viață nouă, să uite de tot ce a fost, de faptul că a fost impusă să se căsătorească, să nască copii. Dumnezeu totuși e mare. Vecinii au văzut când casa a început să ardă, ne-a scos din casă și ne-a salvat”.

Tatăl lui Sergiu avea o prietenă bună, pe nume Olga, care i-a ajutat pe el și pe frații săi. Femeia nu a apelat atunci la Poliție, ci a sunat-o pe bunica lor, care locuia la Nisporeni, și i-a povestit tot ce s-a întâmplat.

„Eu până la șase ani nu știam ce e asta tată. O numeam mamă pe bunica. (…) A fost o perioadă grea. Noi creșteam, trebuia să ne îmbrace, să aibă grijă de noi. Mai trăiau cu noi și fiica sa mai mică, și bunelul. Banii care veneau în casă se duceau mereu pe băutură. Ea se îmbăta mereu, seară de seară, ca să-și înece amarul. Totuși, nu a fost o zi ca noi să murim de foame. Unicul minus era că nu am avut haine, încălțăminte. A fost foarte greu. Mergeam la școală cu hainele fratelui, care îmi erau mari de tot, papucii tot așa, în loc de mănuși puneam ciorapi pe mâini. Dar atunci noi nu ne jeluiam deloc”, povestește el.

La un moment dat, văzând că nu se mai descurcă cu trei copii, bunica lor a decis să-i dea la un Centru pentru copii.

„Ea a vrut să ne ducă la un internat din Nisporeni, unde lucra o femeie foarte bravo, cu o inimă de aur. (…) Totuși, a existat atunci un proiect organizat de SUA. Nu știu cum au ajuns ei la Nisporeni. Proiectul consta în faptul că copiii se luau în familii, unde creșteau. Americanii au venit, au găsit familia, au cumpărat casă. Era o familie cu un pastor, un om pe care toți îl ascultau, îl credeau, care era foarte credincios. Ei au ales această familie pentru noi”, spune el.

Astfel, bunica sa le-a zis că, dacă ei vor să le ia copiii, atunci trebuie să o întrețină și pe ea. „Au apărut și vorbe prin sat. Oamenii ziceau că bunica și-a vândut copiii pentru un kilogram de pastile.”

Cu toate acestea, Sergiu este mulțumit că a nimerit în acea familie, întrucât acolo a învățat cei șapte ani de acasă.

Familia dată avea doi copii. Sergiu, fiind cel mai mic, era cel mai fericit. Acesta era foarte atașat de cea care i-a arătat ce înseamnă „iubirea de mamă”.

„Când am venit prima dată acolo, ei ne-au spălat, ne-au dat haine noi. Eram cel mai fericit, pentru că aveam haine și încălțăminte pe mărimea mea. În acea familie era „religia protestantă”. Scopul sponsorilor noștri din SUA era ca oamenii să fie creștini de tip protestant, nu de tip ortodox. Ei doreau ca noi să fim creștini, să credem în Dumnezeu, să ajutăm oamenii, bătrânii. Și cred că le-a reușit acest lucru, pentru că eu mereu am ajutat oamenii. Eu cred în Dumnezeu, eu mă străduiesc să vorbesc decent, pentru că așa am fost învățat”, povestește Sergiu.

Din cauza stresului și responsabilităților, bărbatul din acea familie s-a schimbat. Atunci când Sergiu sau frații săi luau note de 2 la școală, bărbatul îi bătea tare.

„M-a bătut pentru un doi de trei ori. După a treia bătaie, la mine agenda era mereu completată, aveam note bune. Eu primeam bătaie în mare parte pentru note rele, pentru că eu mereu eram ascultător și ajutam prin gospodărie. Eu mereu făceam tot ce trebuia”, spune el.

Bărbatul îi bătea cu tot ce avea la îndemână: cu cureaua, cu varga, chiar și cu tulpina de trandafir: „Erau doi frați care, mereu când primeau bătaie, făceau pipi. Culmea era faptul că acel bărbat era pastor, toți așa îl mai ascultau, îl credeau. El avea un dar de a vorbi. Da, drept, noi am primit multă bătaie de la el, însă, în același timp, am învățat multe lucruri de la el. Totuși, toate aceste bătăi au avut efecte negative asupra noastră în viitor. Eu eram foarte timid, introvertit, mă temeam să vorbesc cu oamenii”.

Alte lucruri despre copilăria și adolescența lui Sergiu puteți afla în continuare:

Video: Youtube/GALBEN