Istoria unui bărbat care crește ponei la Sângerei: Frumusețea pământului

Este vorba despre Sergiu Covalciuc din satul Mărășești, raionul Sângerei, care poartă în suflet dragostea față de natură și de creaturile necuvântătoare. Bărbatul are acasă trei cai năzdrăvani și patru ponei blânzi, transmite Știri.md cu referire la tvn.md.

„Căluțul acesta este născut la mine. Are nouă ani. Bunica lor este adusă din Ucraina. Sortul acesta de cai este adus de la Cubolta, de președintele colhozului. I-au plăcut caii și a adus două iepe și un armăsar – negru așa cum e corbul, l-a adus din Letonia, a dat o jumătate de avere de colhoz, de grâu, pe acea vreme, să aducă acei cai. Este ca o floare, când îți place o floare și o îngrijești, așa e și acesta. Nu lucrăm cu ei practic nimic. Îmi place și-mi bucură ochii. Asta este viața de toate zilele. Bani sunt, ei nu ajung, dar frumusețea este unică în viață”, povestește Sergiu Covalciuc.

Poneii i-a cumpărat pentru nepoței

„Soția s-a uitat pe televizor, a văzut ponei. Eu i-am mai povestit că este așa ceva, i-a plăcut și mi-am zis că le voi face un cadou nepoțeilor. Așa și s-a primit. M-am dus după unul, dar am adus trei, iar din trei peste o zi a apărut și al patrulea. Ei sunt tare blânzi cu copiii, nu sunt capricioși. Nu mușcă, faci ce vrei cu ei, poți să-i plimbi, iarna la sanie am plimbat nepoțelul”, a spus Sergiu Covalciuc.

La o zi după ce a adus poneii acasă, a apărut și mezina

„Ce mănâncă? C el mai tare le plac dulciurile, zahărul... și cei mai mari, și cei mai mici. Eu am presupus că mama era însărcinată. La o zi a apărut micuțul. Ca și cum a venit un cadou pentru soție, pentru nepoțel. M-am dus în casă și i-am spus soției că sunt probleme în grajd. Când a venit, i-am arătat că este un micuț. Ea era ca un mieluț, acum deja este țaca. Când vine nepoțelul de la Bălți, coboară din mașină și fuge la dânșii, îi vede, îi netezește și se duce în casă”, mai povestește bărbatul.

În gospodăria lui Sergiu mai este și o sanie, făcută în 1939. Bărbatul vrea să o restaureze

„Sania este făcută în 1939. În 1996, atunci când a fost iarna ceea grea, nu mergeai la drum cu niciun transport, numai cu caii și cu sania. Sania nu se îngroapă în omăt și merge pe deasupra. Caii se pot duce până la urechi. Iată sania asta în 1996 a dus de la Moara de Piatră o femeie la maternitate, la Bălți. Vreau să o facem, vom merge, ne-om da cu nepoțeii, să fie o frumusețe în ogradă, să aibă cu ce să se mândrească nepoții și cu ce se bucura”, susține bărbatul.