Istoria unei ucrainence care ajută femeile să se integreze în Moldova

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Moldpres, ea își spune povestea și vorbește despre cum a reușit să transforme propria experiență într-un proiect care ajută femeile refugiate să se integreze și să-și regăsească echilibrul într-o țară nouă, transmite Știri.md cu referire la moldpres.md.

Pe 16 martie 2022, viața Iuliei Zincenko s-a schimbat pentru totdeauna. În acea zi a ajuns la Chișinău împreună cu fiul ei de șapte ani, fugind din calea războiului la scară largă declanșat în Ucraina.

„Am venit în Moldova doar pentru una-două săptămâni. Îmi doream pur și simplu să dorm puțin. În a doua lună de război, din cauza alarmelor aeriene constante și a stresului, eu și fiul meu aproape că nu mai dormeam. Am ajuns aici epuizați, speriați și fără să înțelegem ce va urma”, își amintește Iulia.

Pentru ea, Republica Moldova nu era complet necunoscută. Cu aproximativ douăzeci de ani înainte, venise aici pentru scurt timp împreună cu părinții să-și viziteze rudele. Dar revenirea din 2022 a fost cu totul diferită: nu mai era o vizită, ci o încercare de a găsi adăpost și liniște într-o perioadă de incertitudine totală. Iulia trăia într-o realitate complet nouă. Ea și fiul ei au fost găzduiți inițial în casa unor oameni necunoscuți, care le-au oferit adăpost în primele zile de refugiu.

„Am pierdut locul de muncă, reperele obișnuite și chiar sensul. Dar aveam un copil de șapte ani lângă mine și trebuia să găsesc zilnic puterea de a avea grijă de el - să-i creez un mediu sigur și liniștit, să mă gândesc la școală și la cum vom trăi mai departe... De atunci au trecut aproape patru ani. Iar în acest timp, Moldova a devenit pentru noi a doua casă”, povestește Iulia.

Pentru ucrainenii care au fugit din calea războiului, liniștea nu înseamnă uitare. Aproape fiecare refugiat are rude sau prieteni care au pierdut case, sănătate sau chiar viața. Războiul nu înseamnă doar orașe distruse și explozii. Înseamnă stres constant, tensiune psihologică, agravarea bolilor cronice, dificultăți financiare și o incertitudine permanentă. Chiar și aflați în altă țară, refugiații trăiesc această realitate împreună cu cei rămași acasă.

„Aici, în Moldova, copiii noștri au ceea ce astăzi pare un lux pentru multe familii din Ucraina: liniște. Nu aud bombardamente, nu fug noaptea în adăposturi, nu trăiesc în case reci, fără lumină și încălzire. Un moment mi-a rămas profund în memorie din ultimele luni trăite la Odesa. Mă plimbam prin parc și am auzit un băiețel care și-a întrebat mama, în timpul unei furtuni: „Mamă, e tunet sau ne bombardează din nou?” A spus-o calm, ca și cum ar fi fost o întrebare obișnuită. Tocmai această normalizare este, probabil, cel mai înfricoșător lucru. Pentru că războiul nu ar trebui să devină ceva obișnuit. Este cel mai teribil lucru care se poate întâmpla în viața unui om - un eveniment crud, nedrept și devastator, care schimbă pentru totdeauna destinele”, mărturisește Iulia, profund emoționată de parcă trăise din nou acele clipe de coșmar.

Durerea și destinul refugiaților au determinat-o pe Iulia să acționeze. Astfel a apărut organizația obștească Female Support Force (Forța de Sprijin pentru Femei), creată de femeile refugiate din Ucraina stabilite în Republica Moldova. Iulia Zincenko este cofondatoare și directoare executivă a organizației.

„Există o frază cunoscută: dacă îți este greu, începe să-i ajuți pe cei cărora le este și mai greu. Așa s-a întâmplat și cu noi. Am creat această organizație când am înțeles că multe dintre problemele refugiaților ucraineni pot fi văzute cu adevărat doar din interior. A fost pentru noi o modalitate de a ne recăpăta sensul și puterea de a merge mai departe”, afirmă Iulia.

Majoritatea ucrainenilor din Moldova beneficiază de protecție temporară - aproximativ 90 de mii de persoane - statut care oferă mai puține drepturi decât cetățenia, dar care permite accesul la servicii medicale, muncă și educație. Copiii frecventează grădinițe, școli și universități.

Citește continuarea pe moldpres.md.