Istoria discului de grătar. Când și cum a apărut în Moldova
Discul de boroană. E puţin probabil ca inventatorul acestei unelte agricole să fi presupus că opera lui va intra în istorie şi ca un instrument culinar.
Istoria discului de grătar. Pe timpurile sovietice o tigaie confecţionată dintr-un disc de boroană era folosită în aproape toate brigăzile de tractorişti din colhozuri, iar în Moldova cu siguranţă în fiecare brigadă. Ea le permitea lucrătorilor să-şi prepare cine calde departe de sate, fără electricitate şi gaz. Colhozurile au dispărut deja, dar tradiţiei gastronomice de a găti pe discul de boroană îi plătesc din plin tributul meritat vânătorii, pescarii şi amatorii de petreceri la iarbă verde, scrie publika.md.
Acest articol de veselă nu se găseşte la magazine. Meşterii pricepuţi la prelucrarea metalului confecţionează tigăi din discuri la comandă. Ei sudează orificiile tehnice, adaugă torţi şi picioare, iar la dorinţa clientului - şi marginea. Costul operaţiunii oscilează între 30 şi 50 de dolari, în funcţie de complexitatea lucrărilor şi valoarea meşterului.
Unii consideră că discul de boroană este confecţionat dintr-un oţel special. Chipurile, anume datorită proprietăţilor acestui aliaj bucatele nu se prind de fundul tigăii agricole și nu se ard, mâncarea îşi păstrează suculenţa. În realitate este un oţel de arc obişnuit. Însă datorită formei şi grosimii discului căldura jăratecului este distribuită uniform pe toată suprafaţa lui. Cu consecinţele gastronomice savuroase de rigoare.
Sub aspectul destinaţiei sale culinare, discul de boroană este înrudit cu wokul thailandez şi sadjul azer. Ca și în acestea, poţi prepara pe el tot felul de bucate – de la obişnuiţii cartofi prăjiţi şi peşte prăjit până la pilaf şi mâncarea de cult orientală ciz-bâz. Dar cea mai răspândită specialitate este carnea cu legume în toate variaţiunile posibile în funcţie de sezon. Nu există reţete fixe, dar trebuie să se ţină cont de o nuanţă importantă – inerţia metalului. Tigaia trebuie luată de pe foc cu cinci minute înainte de a fi gata mâncarea, deoarece uleiul va rămâne încă mult timp fierbinte.
Unica meteahnă a discului este greutatea lui – aproape 10 kilograme. Pe de altă parte, gustul mâncării preparate în sânul naturii compensează din plin acest disconfort. Plus că și greutatea bucatelor poate ajunge până la vreo patru kilograme, o cantitate cât se poate de suficientă pentru o echipă de vânători sau o companie de pescari.
Discul nu este pretențios în privința condițiilor de păstrare – este suficient să nu fie ținut în ploaie.