Familia lui Mihai Soltanici crește și vinde iepuri, iar bărbatul spune că nu are mulți iepuri și chiar și cei pe care îi are sunt mai mult un hobby decât o afacere generatoare de venituri, transmite Știri.md cu referire la Newsmaker.md.

Mihai Soltanci menționează că anul acesta sunt atâtea comenzi pentru carne de iepure de la prieteni și cunoscuți și prietenii cunoscuților, încât mica fermă abia de mai face față comenzilor.

În general, Mihai lucrează în calitate de constructor la Chișinău. El face naveta 40 de km la serviciu în fiecare zi și îi place foarte mult ceea ce face.

Bărbatul mai povestește că a lucrat câțiva ani la Moscova, apoi în Italia, Spania și alte țări europene, dar a decis să se întoarcă acasă – pentru că, spune el, așa este „corect”.

O anexă lungă, construită din cotileți obișnuiți, se află la aproximativ cinci metri de casă. Aici sunt cele mai obișnuite cuști cu iepuri pe patru rafturi, iar în partea de jos sunt găini și rațe mute.

Mihai spune că decizia de a crește iepuri a venit spontan, în urmă cu trei ani, în ajunul Paștelui, când un vecin le-a dăruit un iepure viu pentru masa de sărbătoare. Totuși, familia lui Mihai nu l-au mâncat, ci au cumpărat încă unul, iar de aici a pornit totul.

„Am adus iepurele acasă. Soției i-a plăcut foarte mult și s-a oferit să-l crească. Am mai cumpărat unul, iar perechea ne-a adus primii nouă iepurași. Așa a început totul: pe unii i-am vândut, pe alții i-m cumpărat”, își amintește bărbatul.

Cu toate acestea, lipsa cunoștințelor de bază despre creșterea animalelor a dus adesea la moartea acestora din cauza bolilor sezoniere sau a furajelor de proastă calitate. Ca de obicei, i-a ajutat internetul și un prieten veterinar, care le-a vorbit despre boli și vaccinarea obligatorie a animalelor. Acum Mihai le face injecții și și-a găsit un furnizor de încredere de alimente și vitamine bune.

Trei ani mai târziu, la ferma lui Mihai sunt aproximativ o sută de iepuri, mulți dintre care au fost obținuți prin încrucișarea rasei – cei pe care îi are deja și cei pe care îi cumpără de la piețele vecine. În acest fel, omul nu doar că îi reînnoiește, dar și experimentează cu rasele.

„Noi am vrut iepuri de diferite culori și rase – nu ca fermierii tradiționali care se concentrează pe o anumită rasă. Am vrut să înțelegem care sunt diferențele: cum se dezvoltă, cum cresc, care dintre ei sunt mai mult sau mai puțin sensibili la boli”, spune bărbatul.

Această abordare, potrivit lui Mihai, ar trebui să-l ajute în viitor, când își va extinde ferma și va crește animale puternice, rezistente la boli. Între timp, el sau membrii familiei lui fac toată munca manual.

„Aproximativ 75% din investiție este propria mea muncă”

De trei ani, în fiecare dimineață, Mihai începe ziua cu o inspecție: schimbă apa și adaugă hrană animalelor, iar abia după aceea pleacă la Chișinău, la muncă. În timpul zilei, de treburi se ocupă fiul de 14 ani și soția acestuia, care însă la fel are un loc de muncă de bază.

„Întreaga noastră familie este implicată în muncă. Seara, revenind de la Chișinău, am grijă de animale. […] Creștem iepuri pentru suflet: sunt foarte blânzi și calmi. Unora dintre ei le place când deschidem cușca și îi mângâiem. Le pun și muzică, nu contează de care. Așa se calmează și se obișnuiesc cu mirosul unei persoane”, povestește bărbatul.

Arătându-ne cuștile cu animale, Mihai ne-a spus că nu a investit practic nimic în propria fermă – doar munca sa.

„Nu am făcut o investiție mare. Aproximativ 75% din investiție este munca mea. Și plus, materialele”, a spus bărbatul. Și a adăugat că, chiar și noaptea, când nu poate dormi, iese în curte și face ceva – un nou raft sau o cușcă.

Dar atât timp cât toate lucrările de aici sunt făcute manual, nu putem vorbi despre o extindere semnificativă a fermei – este deja dificil pentru familia Soltanici să facă față unei astfel de ferme. Prin urmare, pe viitor, Mihai planifică să renunțe complet la munca manuală.

„Am încercat să fac eu. Nu mi-a plăcut rezultatul”

Mihai a spus că a fost la alte ferme mari și a văzut cum sunt organizate lucrurile acolo. După aceea, a încercat să simplifice cel puțin parțial procesul de îngrijire a animalelor pe cont propriu și a încercat deja să realizeze un sistem automat de alimentare cu apă. Nu i-a plăcut rezultatul: apa a stagnat, a căpătat un miros și un gust neplăcut, așa că a trebuit să revină la schimbarea manuală a apei și, în zilele reci de iarnă, chiar să o încălzească.

Bărbatul planifică să câștige bani sau să obțină un grant astfel încât să cumpere echipament pentru ferma viitorului.

„Am văzut cum sunt organizate alte ferme și am analizat de ce am nevoie. Mai rămâne doar să fac proiectul. Planuri: să câștig mai mulți bani – să merg undeva în Europa, vom vedea. […] Între timp, mă gândesc să aplic pentru un grant pentru a face totul după modelul european: cu un sistem automatizat de hrănire și curățare a cuștilor”, își împărtășește Mihai planurile, iar privind în perspectivă spune că în așa mod va fi posibil să crească o mie sau mai multe capete la fermă

Dar nici atunci Mihai nu planifică să renunțe la jobul său de la Chișinău, pentru că îi plac și construcțiile.

„Logic înțeleg totul, dar nu mănânc carne de iepure”

În timp ce bărbatul ne povestește despre probleme cu hrana, prețuri și clienți, muncă manuală și atitudine față de animale, mângâie animale din când în când, ne arată iepurașii mici și pe acei „iepurași speciali” cu care familia sa are amintiri sau etape ale vieții. Printre ei se numără primul iepure cenușiu, deja în vârstă de trei ani – „tatăl tuturor celorlalți”, de la care a început totul.

La întrebarea cum pot fi mâncați cei obișnuiți cu mâinile și mirosul, cu afecțiunea și cu terapia prin muzică, Mihai se pierde printre gânduri.

„Logic, știu că îi cresc pentru vânzare. Dar nici eu, nici nimeni din familia noastră nu mănâncă carne de iepure. Avem găini și rațe. Le mâncăm, dar nu iepuri. Sunt cu ei în fiecare zi. I-am crescut, am avut grijă de ei – îmi pare rău să-i mâncăm. Nu pot. Sunt ca un câine sau o pisică. De asemenea, caută dragoste și atenție”, spune Mihai.