Investigație: Zeci de locatari luptă de decenii pentru dreptul la proprietate

Unii au renunțat la acest drept, alții, însă, și-au căutat dreptatea în instanță, cazul ajungând până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în februarie 2023 le-a dat câștig de cauză. Chiar și așa, nu sunt încă proprietari cu acte-n regulă, nici după aproape 30 de ani de demersuri către autorități și procese de judecată. Mai multe detalii aflați în anchetă, transmite Știri.md cu referire la cusens.md.

De aproape trei decenii zeci de locuitori ai acestui bloc de pe strada Hristo Botev din Chișinău, cu toții foști angajați ai uzinei de echipamente radiotehnice „Semnal”, se luptă pentru a obține dreptul la proprietate asupra apartamentelor în care își duc traiul încă din perioada sovietică.

Larisa Olaresco, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: „Vrem să ajungem la un sfârșit, să avem și noi o privatizare. Degrabă se termină privatizarea în țara noastră și vrem, pur și simplu, să avem niște acte, acte legale că noi, de fapt, trăim aici. Am lucrat la uzină și am construit. Avem drepturi depline ca să privatizăm.”

Alexandru Cotun, locatar al blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: „Sunt oameni care deja au plecat de aici, care sunt mai în vârstă și s-au dus și ce ar fi zicând: „Lasă să se ducă toți și pe urmă vom vedea ce vom hotărî”.”

Ecaterina Vîlcu, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: „O cameră de 12 metri am, nu am mai mult, dar trăim aici vai de capul nostru. Bucătăria este împreună, căci suntem o grămadă și nu putem face nimic.”

Apartamentele le-au primit la finele anilor ‘70, iar după destrămarea Uniunii Sovietice angajații uzinei au avut dreptul să devină proprietari ai locuințelor de serviciu, printr-un proces de privatizare. Printre cei care nu au reușit să privatizeze locuința este și Elena Furculiță. Femeia a fost lucrătoare medicală în cadrul uzinei, iar soțul ei – lăcătuș. Soții locuiesc într-un apartament de circa 40 de metri pătrați.

Elena Furculiță, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: „Eu locuiesc în casa din strada Hristo Botev din anul 1988. Aici e spațiul meu locativ cu numărul 41. Când a fost o comisie guvernamentală pe ușă mi-au scris 31. Adică trebuia să primim actele pentru privatizare cu numărul acesta. Până în prezent n-am primit nici pentru un număr.”

După mai multe încercări eșuate de a obține actele necesare privatizării, Elena Furculiță, împreună cu alți foști angajați ai uzinei, au decis să-și facă dreptate în instanță. În 1999, au dat în judecată societatea pe acțiuni „Semnal”, succesoarea de drept a uzinei de stat cu același nume, cerând să le fie eliberate documentele necesare privatizării.

Elena Furculiță, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: „Asta e hotărârea instanței în fond, Judecătoria Botanica, care obligă Societatea pe Acțiuni „Semnal” să ne elibereze, la locatarii din strada Hristo Botev, actele necesare pentru privatizare. Vedeți, și până în timpul de față noi nu le-am primit.”

Decizia primei instanțe a fost contestată de „Semnal”, care gestiona la acea vreme blocul, proprietate publică, dar nu a avut câștig de cauză. 

Cu toate acestea, decizia de judecată nu a fost executată, deoarece conducerea de atunci a „Semnal”-ului nu a prezentat actele necesare privatizării, invocând că acestea s-au pierdut de-a lungul anilor. Pentru a soluționa problema oamenilor, în martie 2002, a intervenit Guvernul care a creat o comisie, responsabilă de întocmire a listei locatarilor din blocul de pe strada Hristo Botev și, respectiv, își puteau privatiza apartamentele. 

Mai mult, Guvernul a emis și o hotărâre prin care a transmis blocul în gestiunea Primăriei Chișinău, care urma să elibereze persoanelor, care se regăsesc în această listă, documentele necesare privatizării. Ceea ce nu s-a întâmplat, însă.

Lilian Osoian, avocatul unor locatari ai blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: „Deci, atunci Guvernul a emis hotărârile de Guvern și a spus că, iată, noi am rezolvat problema. Primăria se va ocupa de toate actele pentru privatizare. Hotărârea de Guvern din anul 2002 a fost anulată prin decizia Curții Supreme de Justiție, dar a fost anulată mai mult pe motiv de procedură. Administrația publică locală, Primăria Chișinău nu a primit în gestiune acest bloc locativ. Adică nu a emis o decizie prin care să ia la balanța primăriei. Dar de ce nu era decizia primăriei? Așa autoritățile au hotărât, așa lucrează. Poate nu cunoșteau procedura.”

Jurnaliștii CuSens au vrut să afle mai multe detalii în acest sens de la directorul de atunci al uzinei „Semnal”, Gheorghe Guțan, unul din semnatarii listei, însă acesta a negat că a avut vreo legătură cu acest caz.

Citește mai departe pe cusens.md.