Ghinionul unui moldovean care a vrut să cumpere 21 de apartamente

Reclamantul a invocat că în 2017 a încheiat cu compania 21 de contracte de investiții, potrivit cărora apartamentele urmau a fi construite până în semestrul II, anul 2009, și transmise în proprietatea sa. Bărbatul a achitat în acest sens 448.105 euro, transmite Știri.md cu referire la bizlaw.md. 

La sfârșitul anului 2008, compania a întâmpinat dificultăți financiare, iar construcția blocurilor locative a fost stopată. În 2010, aceasta a intrat în insolvabilitate.

Bărbatul și-a înaintat creanțele în cadrul procesului de insolvabilitate, însă administratorul procesului de insolvabilitate a refuzat în validarea acestora.

Reclamantul a considerat că pentru întârzierea executării obligațiilor pecuniare, pârâta urma să îi achite și dobânda de întârziere în mărime de 306.628,01 euro.

Totodată, acesta a invocat că în baza unor recipise, în 2017, a acordat un companiei o sumă de 335.000 de euro cu o dobândă lunară de 5%, care nu a fost restituită. Suma dobânzii constituia 50.250 de euro.

În instanță, bărbatul a solicitat rezilierea celor 21 de contracte, încasarea sumei de 448.105 euro achitată conform contractelor de investiții, a sumei de 306.628,01 euro - dobânda de întârziere, a datoriei în mărime de 335.000 de euro, 50.250 de euro dobânda pentru împrumutul acordat și cheltuielile de judecată. În total, acesta a solicitat recuperare a 1.139.983,01 euro.

Prima instanță a admis partial acțiunea. Judecătorii au dispus rezilierea celor 21 contracte și încasarea din contul companiei a sumei de 448.105 euro – prejudiciu material și 25.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În partea încasării datoriei contractuale cererea a fost respinsă ca fiind înaintată cu omiterea termenului de prescripție extinctivă.

Ulterior, compania pârâtă a depus apel care a fost admis de instanța ierarhică. Judecătorii de la apel au casat parțial hotărârea primei instanțe în partea rezoluțiunii contractelor și încasării sumelor. Magistrații au emis o nouă hotărâre prin care cerințele privind rezoluțiunea contractelor și încasarea sumei de 448.105 de euro, cu titlu de prejudiciu material, precum și a sumei de 25.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-au respins ca nefondate. În rest, hotărârea instanței de fond s-a menținut, fără modificări.

Cauza a ajuns la CSJ care a admis recursul declarat de bărbat, a casat integral decizia Curții de Apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

Printr-o nouă hotărâre, instanța de apel a admis apelul companiei și a casat hotărârea primei instanțe în partea admiterii acțiunii cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care: din oficiu, s-au declarat nule cele 21 contracte de investiție, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de bărbat împotriva companiei în proces de insolvabilitate cu privire la rezilierea contractelor de investiție, încasarea sumei de 448.105 euro și cheltuielile de judecată.

Bărbatul a depus din nou recurs, invocând că la data semnării contractelor în anul 2007 nu erau în vigoare normele legislative privind obligativitatea autentificării notariale a contractelor și de înscriere în registrul bunurilor imobile, motiv din care consideră contractele de investiții perfect legale. Acesta a considerat că încasarea de către companie a banilor s-a confirmat prin actele juridice încheiate.

Bărbatul a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea deciziei primei instanțe.

CSJ a admis recursul acestuia, însă decizia nu a fost în favoarea bărbatului. Instanța a notat că judecătorii de la apel corect a concluzionat despre depășirea limitelor examinării cauzei de către prima instanță, care a schimbat din oficiu obiectul acțiunii și greșit s-a expus asupra rezoluțiunii contractelor cu privire la investirea capitalului în construcția imobilului. Instanța de fond ar fi determinat eronat raporturile juridice dintre părți, confundând rezilierea și rezoluțiunea.

MAgistrații de la CSJ au mai indicat că instanța de apel a declarat corect nule contractele de investiție, deoarece potrivit unor rapoarte de expertiză, acestea, dar şi dispozițiile de încasare, au fost semnate către persoane care nu erau în drept să semneze astfel de acte. Mai exact, contractele de investiții nu au fost semnate de către administrator. Mai mult, pentru fiecare contract de investiție au fost eliberate chitanțe și dispoziții de plată, care nu au fost luate și nu se regăsesc în evidența contabilă a companiei.

Prin urmare, în baza deciziei irevocabile a CSJ cele 21 de contracte au fost declarate nule, iar bărbatul nu va putea recupera banii.